FORUMUL INSPECTORATULUI ŞCOLAR JUDEŢEAN HUNEDOARA

Conflicte de interese
Conform definiţiei prevăzute de art. 13 alin. 1 din Recomandarea 10/2000 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind codurile de conduită pentru funcţionarii publici, conflictul de interese se naşte în situaţia în care un funcţionar public are un interes personal de natură să influenţeze sau să pară a influenţa exercitarea imparţială si obiectivă a funcţiilor sale oficiale; interesul personal al funcţionarului public vizează orice avantaj pentru el însuşi sau ea însăşi sau în favoarea familiei sale, a părinţilor, prietenilor sau persoanelor apropriate, sau a persoanelor sau organizaţiilor cu care el sau ea au avut relaţii de afaceri sau politice, precum şi, de asemenea, orice obligaţie financiară sau civilă la care este constrâns funcţionarul public.
De asemenea, potrivit Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD)39, un „conflict de interese" implică un conflict între datoria faţă de public şi interesele personale ale unui funcţionar public, în care funcţionarul public are interese, în calitatea sa de persoană privată, care ar putea influenţa necorespunzător îndeplinirea obligaţiilor şi responsabilităţilor oficiale. Aşadar, şi în acest caz vorbim despre o posibilitate: potrivit Ghidului OECD, un conflict potenţial apare atunci când un funcţionar public are interese personale care sunt de o asemenea natură încât s-ar produce un conflict de interese dacă funcţionarul ar avea atribuţii oficiale în acea privinţă (conflictuale) în viitor. În cazul în care conflictul de interese s-a concretizat în fapte, adică în compromiterea îndeplinirii corecte a sarcinilor unui funcţionar public, situaţia specifică respectivă trebuie privită mai degrabă ca un caz de comportament necorespunzător sau „abuz în serviciu" sau chiar ca un caz de corupţie şi nu ca un „conflict de interese".
În acelaşi timp, textul considerentului (104) din preambulul Regulamentului (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii vorbeşte despre oportunitatea identificării şi tratării în mod separat a diferitelor cazuri care în mod obişnuit sunt numite situaţii de „conflict de interese". Astfel, noţiunea de „conflict de interese" ar trebui utilizată exclusiv în cazurile în care o persoană sau o entitate cu responsabilităţi în ceea ce priveşte execuţia, auditul sau controlul bugetului, un funcţionar sau un agent al unei instituţii a Uniunii sau o autoritate naţională de la orice nivel se află într-o situaţie de conflict de interese. Însă încercările de a influenţa în mod necorespunzător o procedură de atribuire sau de a obţine informaţii confidenţiale ar trebui considerate drept o abatere profesională gravă care poate conduce la respingerea din cadrul procedurii de atribuire şi/sau la excluderea de la fondurile Uniunii. În plus, operatorii economici s-ar putea afla în situaţia în care nu ar trebui să fie selectaţi pentru a executa un contract din cauza unui conflict de interese profesional.40 Tot astfel este prevăzută si definiţia pe care o oferă art. 61 alin. (3) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046: un conflict de interese există în cazul în care exercitarea imparţială si obiectivă a funcţiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menţionate la alineatul (1), este compromisă din motive care implică familia, viaţa afectivă, afinităţile politice sau naţionale, interesul economic sau orice alt interes personal direct sau indirect.
În legislaţia naţională, definiţia prevăzută de art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sancţionarea corupţiei, este formulată în acelasi sens: prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei si altor acte normative.
Trebuie, asadar, observat că pentru a fi în prezenţa unui conflict de interese, în toate situaţiile mai sus menţionate, nu este nevoie ca interesul personal să se concretizeze; pentru apariţia unui conflict de interese este necesară si suficientă existenţa interesului personal si capacitatea acestuia de a influenţa îndeplinirea atribuţiilor demnitarului sau funcţionarului public - sau, cu alte cuvinte, capacitate de a influenţa îndeplinirea interesului public cu care interesul personal intră în conflict.
Diferit de cele de mai sus, anterior modificării ca efect al Legii nr. 193/2017, art. 301 din Codul penal definea conflictul de interese ca fiind fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s¬a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură. Subsecvent acestei modificări, odată cu restrângerea conţinutului juridic al infracţiunii la fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act41 prin care s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, denumirea infracţiunii prevăzute de art. 301 din Codul penal devine folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane.
În ceea ce priveste funcţionarii publici, conform art. 44542 alin. (1) - (3) din Codul administrativ, acestia au obligaţia de a respecta întocmai regimul juridic al conflictului de interese, exercitând în acest sens un rol activ, având obligaţia de a evalua situaţiile care pot genera o situaţie de un conflict de interese si de a acţiona pentru prevenirea apariţiei sau soluţionarea legală a acesteia, iar în cazul intervenirii unui conflict de interese, acestora le revine au obligaţia de a acţiona conform prevederilor legale pentru încetarea conflictului de interese, în termen legal.
Situaţiile de conflict de interese pentru funcţionarii publici sunt reglementate de art. 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003; astfel, funcţionarul public este în conflict de interese dacă:
1. este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice si juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial;
2. participa în cadrul aceleiasi comisii, constituite conform legii, cu funcţionari publici care au calitatea de soţ sau rudă de gradul I;
3. interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenta deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.
În cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarului public îi revine obligaţia de a se abţine de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii si de a îl informa de îndată pe seful ierarhic căruia îi este subordonat direct, care, la rândul lui, este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunostinţă.43
În cazurile de conflict de interese, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea sefului ierarhic căruia îi este subordonat direct funcţionarul public în cauza, va desemna un alt funcţionar public, care are aceeasi pregătire si nivel de experienţă.44
O reglementare specială a conflictului de interese vizează poliţiştii de penitenciare; astfel, în conformitate cu prevederile art. 121 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 privind statutul poliţistului de penitenciar, poliţiştii de penitenciare sunt în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
i. sunt chemaţi să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice si juridice cu care sunt soţ/soţie, rude de gradul I sau, după caz, au relaţii cu caracter patrimonial;
ii. sunt chemaţi să participe în cadrul unor comisii constituite, conform legii, din care face parte soţul/soţia sau o rudă de gradul I;.
iii interesele lor patrimoniale, ale soţului sau rudelor lor de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
De asemenea, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, nu sunt permise raporturile ierarhice directe între poliţiştii de penitenciare care sunt soţi sau rude de gradul I. În cazul unui conflict de interese, poliţistului de penitenciare îi revine o obligaţie de abţinere de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii; de asemenea, acesta este obligat să îl informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct, care trebuie să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă a situaţiei semnalate45.
Si Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice conţine o reglementare specială a conflictului de interese, potrivit obiectului de reglementare al acestui act normativ. Astfel, conform prevederilor art. 58 din Legea nr. 98/2016, conflictul de interese este definit ca fiind „orice situaţie în care membrii personalul autorităţii contractante sau ai unui furnizor de servicii care acţionează în numele autorităţii contractante, care sunt implicaţi în desfăşurarea procedurii de atribuire sau care pot influenţa rezultatul acesteia au, în mod direct sau indirect, un interes financiar, economic sau un alt interes personal, care ar putea fi perceput ca element care compromite imparţialitatea ori independenţa lor în contextul derulării procedurii de atribuire".46
Concluzionând, trebuie remarcat că, deşi conflictul de interese nu înseamnă, în sine, corupţie, apariţia unui conflict între interesele personale ale unui funcţionar public şi îndatoririle lui legale, fără ca acesta să fie rezolvat sau sancţionat, poate avea ca rezultat corupţia; un conflict de interese se poate concretiza, aşadar, în cele din urmă, într-o infracţiune de corupţie sau de serviciu.
Soluţionarea conflictelor de interese vizează, în consecinţă, adoptarea deciziilor în cadrul administraţiei publice exclusiv în baza interesului public.
Conflictul de interese - studiu de caz:
Conflictul de interese potenţial - X este arhitectul şef al oraşului ABC, iar tatăl său este directorul unei mari companii de construcţii.
Conflictul de interese actual apare în momentul în care oficialul este pus în situaţia de a lua o decizie care l-ar avantaja sau care ar avantaja un apropiat de-al său sau un partener de afaceri.
Conflictul de interese actual - X este arhitectul şef al oraşului ABC, iar compania tatălui său a depus documentaţia pentru obţinerea unei autorizaţii de construcţie în respectivul oraş.
Al treilea tip de conflict de interese este cel consumat, în care oficialul public participă la luarea deciziei cu privire la care are un interes personal, încălcând prevederile legale.
Conflictul de interese consumat - X, în calitatea sa de arhitect şef al oraşului ABC, a semnat autorizaţia de construcţie solicitată de compania tatălui său.
Aşteptările publicului privind conduita pe care oficialul public trebuie să o aibă variază în funcţie de tipul concret de conflict de interese existent la un anumit moment. Dacă, în cazul conflictului de interese potenţial, conduita cerută oficialului este mai degrabă pe exercitarea în mod transparent şi echidistant a atribuţiilor sale, în cazul conflictului de interese actual, oficialul trebuie să se abţină de la luarea oricăror decizii, informându-şi superiorul ierarhic despre situaţia apărută. Conflictul de interese consumat apare în cazul în care oficialul nu s-a abţinut de la luarea unei decizii în ipoteza unui conflict de interese actual şi implică latura sancţionatorii a reglementării.
Exerciţii conflict de interese
Analizaţi, identificaţi prevederile legale incidente şi argumentaţi dacă următoarele situaţii în care s-au aflat funcţionarii publici reprezintă situaţii de conflict de interese.
• Un director executiv din cadrul unei instituţii publice a semnat o dispoziţie de plată în baza căreia s-a achitat o sumă de bani unei societăţi comerciale în cadrul căreia soţul directorului executiv deţinea calitatea de asociat
1. Un funcţionar public de conducere a semnat mai multe documente aferente unui contract de vânzare - cumpărare încheiat între instituţia publică la care lucra si o societate comercială în cadrul căreia soţul funcţionarului public deţine calitatea de asociat.
2. Un funcţionar public a întocmit si semnat mai multe documente cu ocazia controalelor efectuate la o societate comercială în cadrul căreia funcţionarul public a avut anterior calitatea de salariat.
Răspuns:
În toate cazurile ANI a constatat existenţa unui conflict de interese. Rezumaţi argumentele cursanţilor, apoi discutaţi care ar fi fost soluţia pentru prevenirea conflictului de interese.
Incompatibilităţi
„Una dintre cele mai frecvente probleme care se manifestă atât în sistemul administrativ, cât si în mass-media, este confuzia care se creează între conflictul de interese si incompatibilităţi. Dacă, pentru existenţa unui conflict de interese persoanele publice trebuie să ia o decizie care să influenţeze un interes personal, pentru a se afla într-o situaţie de incompatibilitate un oficial public nu trebuie să ia nicio decizie, fiind suficient faptul că exercită concomitent două sau mai multe funcţii al căror cumul este interzis de lege."48
Art. 445 din Codul administrativ reglementează respectarea regimului juridic al conflictului de interese si al incompatibilităţilor, instituind obligaţia respectării întocmai a regimului juridic al incompatibilităţilor. Corelativ, funcţionarii publici trebuie să evalueze situaţiile care pot genera o situaţie de incompatibilitate si să acţioneze pentru prevenirea apariţiei sau soluţionarea legală a acestora, iar în cazul în care intervine o incompatibilitate, funcţionarii publici au obligaţia de a acţiona conform prevederilor legale pentru încetarea incompatibilităţii sau a conflictului de interese, în termenul legal.
Pentru ca un funcţionar public să se afle, asadar, într-o situaţie de incompatibilitate, acesta trebuie să deţină simultan două sau mai multe funcţii a căror cumulare este interzisă de legislaţia aplicabilă sau dacă între acesta si un alt funcţionar public având calitatea de soţ/soţie sau rudă de gradul I există raporturi ierarhice directe.
Astfel, necesitatea evaluării situaţiilor care ar putea conduce la o stare de incompatibilitate intervine fie în momentul în care un funcţionar public intenţionează să deţină, pe lângă funcţia de bază, si o altă funcţie sau să desfăsoare o altă activitate, fie în cazul în care o rudă de gradul I sau soţul/soţia, promovează sau este ales ori numit într-o funcţie ierarhic superioară.
În aceste situaţii, funcţionarul în cauză trebuie să aprecieze dacă noua funcţie sau activitate este între cele interzise de prevederile legii sau dacă, în urma examenului sau concursului de promovare într-o funcţie publică de conducere sau într-o funcţie publică din categoria înalţilor funcţionari publici ori în cazul învestirii sau numirii într-o funcţie de demnitate publică, între acesta si ruda de gradul I ori soţul soţia va interveni un raport ierarhic direct - cu alte cuvinte, dacă se va subordona sau supraordona în mod direct soţului/soţiei ori rudei de gradul I, potrivit celor ce urmează.
Astfel, funcţionarii publici nu pot exercita nicio altă funcţie publică sau calitate decât cea în care au fost numiţi, si nici funcţii de demnitate publică49. Potrivit art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii si nu pot fi desfăsurate alte activităţi, remunerate sau nu, după cum urmează:
1. în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice;
2. în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în care funcţionarul public este suspendat din funcţia publică, în condiţiile legii, pe durata numirii sale;
3. în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ din sectorul public;
4. în calitate de membru al unui grup de interes economic.
Un alt caz de incompatibilitate, despre care se vorbeste mai sus, este reglementat de art. 95 alin. (1) si (2) din Legea nr. 161/2003, care interzice raporturile ierarhice directe în cazul în care funcţionarii publici respectivi sunt soţi sau rude de gradul I (părinţi sau copii), inclusiv în cazul în care seful ierarhic direct este demnitar. În cazul în care intervine o asemenea situaţie, persoanele în cauză sunt obligate să opteze pentru încetarea raporturilor ierarhice directe sau renunţarea la calitatea de demnitar în termen de 60 de zile. Aceste situaţii, precum si neîndeplinirea obligaţiei menţionate anterior, se constată de către seful ierarhic superior al funcţionarilor publici respectivi, care dispune încetarea raporturilor ierarhice directe dintre funcţionarii publici soţi sau rude de gradul I50.
Alin. (2A1) al art. 94 din Legea nr. 161/2003 reglementează o serie de cazuri51 care nu constituie situaţii de incompatibilitate conform celor prevăzute de lit. a) si c) citate mai sus.
De asemenea, potrivit legii, situaţia în care funcţionarul public este desemnat prin act administrativ pentru a face parte din echipa de proiect finanţat din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum şi din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile, nu constituie un caz de incompatibilitate, cu excepţiile prevăzute de lege52.
Totodată, conform prevederilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, nu constituie situaţii de incompatibilitate exercitarea de:
1. funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice;
2. funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public53, potrivit fişei postului.
Potrivit prevederilor art. 45 alin. (1) lit. i din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, prohibiţia încălcării regimului juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor, stabilit potrivit Legii nr. 161/2003, se aplică şi în cazul poliţistului. Totodată, în virtutea lit. c, g şi h, poliţistului îi este de asemenea interzis:
3. să candideze pentru autorităţile administraţiei publice locale, Parlamentul României şi pentru funcţia de Preşedinte al României;
4. să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activităţi de comerţ ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăţi comerciale, cu excepţia calităţii de acţionar;
5. să exercite activităţi cu scop lucrativ de natură să lezeze onoarea şi demnitatea poliţistului sau a instituţiei din care face parte.
În conformitate cu stipulaţiile art. 122 din Legea nr. 145/209 privind statutul poliţiştilor de penitenciare, aceştia pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice, precum si să desfăşoare activităţi sau să deţină funcţii în sectorul privat, cu condiţia ca activitatea sau funcţia respectivă să nu aibă legătură cu sistemul poliţiei penitenciare şi cu condiţia respectării dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, incompatibilităţile, precum şi a legislaţiei aplicabile profesiei sau activităţii pe care o exercită.
De asemenea, art. 11 din Codul deontologic al personalului din sistemul administraţiei penitenciare prevede că angajaţilor le este interzis să exercite activităţi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuţiile funcţiei publice pe care o deţin şi să fie mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia pe care o îndeplinesc (lit. f), precum si să deţină orice altă funcţie publică sau privată pentru care sunt retribuiţi, cu excepţia funcţiilor didactice din cadrul instituţiilor de învăţământ, a activităţilor de cercetare stiinţifică si creaţie literar-artistică (lit. g). Aceste dispoziţii se aplică si funcţionarilor publici cu statut special din Ministerul Justiţiei.
Desi dispoziţiile care reglementează regimul incompatibilităţilor nu prevăd o asemenea obligaţie, elaborarea si implementarea unei proceduri la nivelul autorităţii sau instituţiei este de cele mai multe ori oportună, aceasta putând ghida personalul în evitarea situaţiilor de incompatibilitate, pe de o parte, si de a asigura prevenirea si monitorizarea situaţiilor de incompatibilitate de către o persoană responsabilă în acest sens. Aceasta poate fi numită din cadrul compartimentului resurse umane, iar în cazul instituţiilor cu un număr mai redus de personal, această persoană ar putea fi una si aceeasi cu responsabilul pentru implementarea prevederilor privind declaraţiile de avere si interese.
Între măsurile de prevenire, respectiv de identificare timpurie ale situaţiilor de incompatibilitate care pot fi implementate astfel, menţionăm următoarele exemple:
1. acordarea de consiliere (de către consilierul de etică, consilierul / structura de integritate, responsabilul cu prevenirea si monitorizarea situaţiilor de incompatibilitate, dacă o astfel de funcţie este exercitată în instituţie) în cazurile în care deţinerea simultană a două funcţii sau exercitarea unei alte activităţi pe lângă cea de bază ar putea rezulta într-o stare de incompatibilitate;
2. completarea, de către persoanele aflate sub incidenţa prevederilor legale privind incompatibilităţile si care intenţionează să desfăsoare si alte activităţi în afara celei de bază, a unei declaraţii care să consemneze aceste activităţi; instituirea si menţinerea la nivelul autorităţii sau instituţiei a unui registru privind incompatibilităţile, în care să fie consemnate declaraţiile menţionate anterior, sesizările cu privire la existenţa unei incompatibilităţi, precum si cazurile în care ANI a fost sesizată ori s-a sesizat din oficiu în vederea efectuării evaluării, evidenţa solicitărilor de puncte de vedere adresate către ANI, precum si a răspunsurilor la aceste solicitări, măsurile adoptate în cazurile în care starea de incompatibilitate a persoanelor a rămas definitivă în urma deciziei instanţei sau a necontestării raportului de evaluare.
Nerespectarea normelor legale privind incompatibilitatea (si a conflictelor de interese) este sancţionată de lege. Astfel, conform prevederilor art. 25 din Legea nr. 176/2010, următoarele fapte constituie abateri disciplinare şi se sancţionează54 potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective:
3. fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate; sancţiunea se aplică în măsura în care prevederile legii nu derogă de la reglementarea aplicabilă şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni - alin. (1);
4. fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective - alin. (3).
Exerciţii incompatibilităţi
Analizaţi, identificaţi prevederile legale incidente şi argumentaţi dacă următoarele situaţii în care s-au aflat funcţionarii publici reprezintă situaţii de incompatibilitate
5. Un funcţionar public a exercitat funcţia de consilier juridic atât în cadrul unei instituţii publice cât şi în cadrul unei societăţi comerciale cu capital privat.
6. Un funcţionar public a exercitat simultan şi funcţia de angajat cu contract individual de muncă în cadrul unei instituţii de învăţământ aflată în subordinea instituţiei publice la care lucra.
7. Un funcţionar public a deţinut simultan şi calitatea de titular întreprindere individuală.
Răspuns:
Caz1 - art. 96, alin. (1) din Legea nr. 161/2003 Caz2 - art. 94, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 161/2003. Caz3 - art. 96, alin. (1) din Legea nr. 161/2003
În toate cazurile ANI a constatat existenta unei situaţii de incompatibilitate. Sumarizaţi argumentele cursanţilor, apoi discutaţi care ar fi fost soluţia pentru prevenirea situaţiei de incompatibilitate.
Conflictul de interese - studiu de caz—: Incompatibilităţi56 - exemple: Funcţionar public cu statut special:
„În perioada LL/AAAA - LL/AAAA, X, Funcţionar public cu statut special în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean ABC, a exercitat simultan calitatea de funcţionar public cu statut special (comisar-şef de poliţie - psiholog) si profesia liberă de psiholog în cadrul Societăţii civile Y, obţinând venituri.
Astfel, persoana evaluată a încălcat dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu prevederile art. 45, alin (1), lit. i) din Legea nr. 360/2002."
Funcţionar public
„În perioada LL/AAAA - LL/AAAA, X, Funcţionar public în cadrul Consiliului Judeţean ABC, a exercitat funcţia publică de auditor în cadrul Biroului audit public intern simultan cu desfăşurarea de activităţi economico-financiare remunerate, care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public.
Astfel, persoana evaluată a încălcat dispoziţiile art. 96, alin. (1) din Legea nr. 161/2003."
4.7 Interdicţii după încheierea angajării în cadrul instituţiilor publice (pantouflage)
„O formă specială de conflict de interese se produce prin pantouflage (limba franceză) sau amakudari (limba japoneză). Aceasta se referă la părăsirea de către angajaţii/ funcţionarii publici a sectorului public pentru a fi angajaţi în domeniul privat."
Sunt atinse interesele statului, de exemplu, când funcţionarii publici urmează cursuri de pregătire în diverse specializări din bani publici, după care părăsesc domeniul public pentru a se angaja în domeniul privat unde sunt mai bine plătiţi.
Necesitatea de a menţine încrederea publicului, în special în perioadele de schimbare, sporeşte importanţa dezvoltării şi menţinerii sistemelor ce abordează conflictele de interese, inclusiv pe cele care apar la migrarea funcţionarilor publici către sectorul privat. Cele mai frecvente obiective ale unui sistem care abordează migrarea funcţionarilor publici din sectorul public în cel privat sunt58:
1. să se asigure că anumite informaţii dobândite în serviciul public nu sunt utilizate în mod abuziv;
2. să se asigure că exercitarea autorităţii de către un funcţionar public nu este influenţată de câştigul personal, inclusiv prin speranţa sau aşteptarea unei angajări viitoare şi
3. să se asigure că accesul şi contactele actualilor precum şi ale foştilor funcţionari publici nu sunt utilizate pentru beneficiile nejustificate ale funcţionarilor sau ale altora.
În cadrul acestui fenomen, riscurile de expunere la corupţie sunt deosebit de crescute.59 Pe lângă protecţia încrederii pe care cetăţenii o au în proprii administratori, trebuie, prin urmare, să se asigure realizarea unui dublu obiectiv; pe de o parte, garantarea că informaţiile specifice primite şi contactele personale dobândite pe perioada serviciului public nu sunt utilizate abuziv odată transferate în sectorul privat; pe de altă parte, asigurarea că, în desfăşurarea activităţii sale, funcţionarul public nu este influenţat de interese personale, inclusiv speranţa într-o nouă funcţie în sectorul privat. În acest sens, trebuie dezvoltate politicile adecvate în vederea consolidării loialităţii funcţionarilor publici atât pe perioada activităţii lor, cât şi după trecerea eventuală în sectorul privat.
Pantouflage-ul este reglementat lapidar în legislaţia românească, prin intermediul unor texte legale prevăzute disparat în diverse acte normative, astfel:
- în Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice - Secţiunea a 4-a Reguli de evitare a conflictului de interese, art. 61 prevede că ofertantul declarat câştigător cu care autoritatea contractantă a încheiat contractul de achiziţie publică nu are dreptul de a angaja sau încheia orice alte înţelegeri privind prestarea de servicii, direct ori indirect, în scopul îndeplinirii contractului de achiziţie publică, cu persoane fizice sau juridice care au fost implicate în procesul de verificare/evaluare a solicitărilor de participare/ofertelor depuse în cadrul unei proceduri de atribuire ori angajaţi/fosti angajaţi ai autorităţii contractante sau ai furnizorului de servicii de achiziţie implicat în procedura de atribuire cu care autoritatea contractantă/furnizorul de servicii de achiziţie implicat în procedura de atribuire a încetat relaţiile contractuale ulterior atribuirii contractului de achiziţie publică, pe parcursul unei perioade de cel puţin 12 luni de la încheierea contractului, sub sancţiunea rezoluţiunii ori rezilierii de drept a contractului respectiv.
1. Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern prevede în art. 22, alin. 5 că auditorilor interni nu trebuie să li se încredinţeze misiuni de audit public intern în sectoarele de activitate în care acestia au deţinut funcţii sau au fost implicaţi în alt mod; această interdicţie se poate ridica după trecerea unei perioade de 3 ani.
2. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sancţionarea corupţiei60 prevede în art. 94 alin. (3) că funcţionarii publici care, în exercitarea funcţiei publice, au desfăsurat activităţi de monitorizare si control cu privire la societăţi comerciale sau alte unităţi cu scop lucrativ de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. c) din lege nu pot să-si desfăsoare activitatea si nu pot acorda consultanţă de specialitate la aceste societăţi timp de 3 ani după iesirea din corpul funcţionarilor publici.
3. O.U.G. nr. 66 din 29 iunie 2011 privind prevenirea, constatarea si sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora prevede în art. 13 alin.( 1) că beneficiarii persoane fizice/juridice de drept privat nu au dreptul de a angaja persoane fizice sau juridice care au fost implicate în procesul de verificare/evaluare a cererilor de finanţare în cadrul procedurii de selecţie pe parcursul unei perioade de cel puţin 12 luni de la semnarea contractului de finanţare.
4. art. 70 din Legea Concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, prevede că persoana care a exercitat o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de specialitate în cadrul Consiliului Concurenţei, care doreste să exercite o activitate profesională în sectorul privat, remunerată sau nu, în termen de trei ani de la data încetării mandatului sau a raporturilor de serviciu, notifică Consiliul Concurenţei cu privire la aceasta, solicitând în prealabil avizul favorabil al autorităţii de concurenţă. În cazul în care activitatea ce urmează a fi desfăsurată în sectorul privat are legătură cu domeniul economic circumscris activităţii exercitate la Consiliul Concurenţei de persoana interesată în decursul ultimilor trei ani de exercitare a funcţiei si poate fi incompatibilă cu interesele legitime ale autorităţii, Consiliul Concurenţei poate, luând în considerare interesul instituţiei, fie să emită un aviz negativ faţă de solicitarea adresată, fie să adopte un aviz favorabil care să conţină obligaţia respectării în exercitarea activităţii a oricăror condiţii pe care le consideră adecvate.
Precizăm că Strategia Naţională Anticorupţie 2016 - 2020 îsi asumă, în cadrul Obiectivului specific 2.2, completarea cadrului normativ prin extinderea ariei de aplicare a interdicţiilor la migrarea angajaţilor din sectorul public în cel privat si reglementarea mecanismelor de control al respectării acestor interdicţii, precum si a cadrului sancţionator.
De asemenea, precizăm că sunt autorităţi şi instituţii publice care şi-au adoptat proceduri de sistem/ operaţionale privind pantouflage-ul, proceduri care conţin modele pentru Declaraţia de pantouflage şi Registrul monitorizării situaţiilor de pantouflage (ca, de exemplu, UAT Municipiul Călăraşi http://www.primariacalarasi.ro/index.ph ... ograme-si- strategii/95-strategia-pentru-integritate/167-ipip); prin intermediul acestor proceduri este recomandabil să se stabilească desemnarea unei persoane responsabile cu monitorizarea situaţiilor de pantouflage, precum şi elaborarea şi actualizarea listei cu angajaţii care intră sub incidenţa prevederilor legale privind pantouflage-ul.
Exerciţiu pantouflage
Un funcţionar public eliberat din funcţia publică ca urmare a unei reorganizări susţine că i se lezează dreptul la muncă prin interdicţia de a îşi desfăşura activitatea şi de a acorda consultanţă de specialitate, timp de 3 ani, la societăţile la care a desfăşurat activităţi de monitorizare şi control. Funcţionarul public consideră că i se interzice dreptul de a desfăşura activităţi aducătoare de venituri pe această perioadă, fiind privat astfel de dreptul la muncă şi de asigurare a mijloacelor de subzistenţă.
Întrebări: Argumentaţi rolul acestei interdicţii în păstrarea unui climat de integritate şi încredere în sectorul public

Sursa: Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capacitate Administrativă 2014-2020!