Evoluții legislative recente cu impact practic pentru învățământul preuniversitar
Scris: Ianuarie 17, 2026, 5:41 pm
Evoluții legislative recente cu impact practic pentru învățământul preuniversitar
Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 – evoluții legislative recente și impact practic
În România, învățământul preuniversitar reprezintă o prioritate națională și un domeniu de interes public major, desfășurându-se, în condițiile legii, în limba română, în limbile minorităților naționale, în limba semnelor române, precum și în limbi de circulație internațională. Acest cadru reflectă atât diversitatea societății românești, cât și angajamentul statului față de garantarea accesului echitabil la educație.
Misiunea învățământului preuniversitar este aceea de a asigura condițiile și cadrul necesar pentru valorificarea potențialului fiecărui beneficiar primar al educației, urmărind dezvoltarea acestuia din perspectivă cognitivă, socioemoțională, profesională, civică și antreprenorială. Educația este concepută ca un proces complex, orientat spre formarea unor persoane capabile să participe activ și creativ la dezvoltarea societății, având totodată un puternic sentiment al apartenenței naționale și europene.
Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea unei personalități autonome și responsabile și în asumarea unui sistem de valori esențiale pentru împlinirea personală, spiritul antreprenorial, participarea cetățenească activă, incluziunea socială și integrarea pe piața muncii. Aceste repere constituie fundamentul pe care se construiește întregul sistem de învățământ preuniversitar și justifică dinamica recentă a modificărilor legislative analizate în prezentul articol.
Legea nr. 198 din 4 iulie 2023 privind învățământul preuniversitar reprezintă cadrul fundamental care reglementează organizarea și funcționarea sistemului de învățământ preuniversitar din România.
Prin această lege este asigurat, sub autoritatea statului român, exercițiul dreptului constituțional la învățătură pentru beneficiarii primari ai educației, fiind stabilite regulile aplicabile unităților de învățământ de stat, particulare și confesionale.
Actul normativ reglementează, totodată, statutul personalului didactic de predare, al personalului didactic auxiliar și de conducere, precum și al personalului didactic de îndrumare și control, alături de celelalte categorii de personal prevăzute de lege.
În același timp, Legea nr. 198/2023 creează cadrul necesar desfășurării, în învățământul preuniversitar, a formelor de învățare pe tot parcursul vieții, în acord cu politicile educaționale europene și cu nevoile societății actuale.
De la intrarea sa în vigoare și până în prezent, Legea nr. 198/2023 a cunoscut numeroase modificări și completări, operate atât prin ordonanțe de urgență ale Guvernului, cât și prin legi de aprobare sau legi distincte de modificare.
Această dinamică legislativă reflectă, pe de o parte, necesitatea adaptării rapide a cadrului normativ la realitățile din sistemul educațional, iar pe de altă parte, dificultatea de a stabiliza, într-un termen scurt, un domeniu profund afectat de schimbări structurale.
În mod particular, Legea nr. 141 din 25 iulie 2025, Legea nr. 235 din 12 decembrie 2025 și Legea nr. 6 din 9 ianuarie 2026 aduc modificări relevante Legii nr. 198/2023, cu impact direct asupra organizării unităților de învățământ, statutului personalului, procedurilor administrative și raporturilor juridice din sistemul educațional preuniversitar.
În prezentul articol vor fi analizate noutățile introduse prin aceste acte normative, cu accent pe implicațiile lor practice pentru unitățile de învățământ, pentru personalul didactic și de conducere, precum și pentru autoritățile publice cu atribuții în domeniul educației.
Demersul urmărește să ofere o lectură clară și aplicată a modificărilor legislative, dincolo de succesiunea formală a textelor de lege, în vederea unei aplicări corecte și coerente în practică.
Intervențiile legislative recente consolidează protecția profesională și previzibilitatea administrativă, dar impun o actualizare promptă a practicilor instituționale.
Noutăți legislative recente privind cariera didactică și mobilitatea personalului din învățământ
1. Protecția parcursului profesional în cariera didactică și în studiile doctorale
(Legea nr. 235 din 12 decembrie 2025)
Legea nr. 235/2025 introduce o corecție importantă în regimul juridic al carierei didactice și al studiilor universitare de doctorat, prin recunoașterea efectelor concediilor pentru creșterea copilului și ale concediului de acomodare asupra parcursului profesional și academic.
În ceea ce privește învățământul preuniversitar, legea consacră dreptul cadrelor didactice înscrise la examenele de licențiere în cariera didactică, definitivare sau pentru obținerea gradelor didactice II și I de a continua procedurile de evaluare după reluarea activității, în cazul în care, ulterior programării examenelor sau inspecțiilor, acestea intră, la cerere, în concediu pentru creșterea copilului sau în concediu de acomodare. În mod esențial, legea elimină obligația reluării inspecțiilor sau a probelor deja susținute, garantând continuitatea parcursului profesional și prevenind pierderea unor etape deja parcurse. Această regulă se aplică inclusiv în situația concediilor succesive, asigurând o protecție reală și efectivă a drepturilor profesionale.
În învățământul superior, legea instituie un mecanism similar pentru studenții-doctoranzi, stabilind că, în cazul întreruperii programului de doctorat ca urmare a concediului pentru creșterea copilului sau a concediului de acomodare, durata studiilor doctorale se prelungește în mod corespunzător cu perioada concediului. Reglementarea se aplică și în cazul concediilor succesive, fiecare perioadă determinând o întrerupere și o prelungire distinctă a duratei programului de doctorat. Prin această soluție legislativă, este eliminat riscul depășirii termenelor legale din motive independente de voința doctorandului.
Totodată, legea impune obligația corelării legislației secundare, stabilind un termen de 90 de zile pentru modificarea metodologiilor privind formarea continuă a personalului didactic și organizarea studiilor universitare de doctorat, în vederea alinierii acestora la noile prevederi legale.
Impact practic:
– protecție juridică reală pentru cadrele didactice și doctoranzi;
– eliminarea discriminării indirecte generate de maternitate, paternitate sau adopție;
– obligații clare de adaptare pentru minister și instituțiile de învățământ.
2. Clarificarea regimului detașării în interesul învățământului
(Legea nr. 6 din 9 ianuarie 2026)
Legea nr. 6/2026 intervine punctual asupra regimului detașării personalului didactic, aducând o formulare mai clară și mai coerentă a articolului privind detașarea în interesul învățământului.
Astfel, este consacrat expres faptul că personalul didactic de predare titular și personalul didactic auxiliar angajat cu contract pe perioadă nedeterminată poate fi detașat în interesul învățământului numai cu acordul său, pentru ocuparea unor posturi sau funcții din unități de învățământ, unități de educație extrașcolară, structuri județene sau municipale ale educației, centre de formare continuă, precum și pentru ocuparea unor funcții de specialitate în cadrul Ministerului Educației și Cercetării.
Noua formulare clarifică atât aria instituțională în care poate opera detașarea, cât și caracterul voluntar al acesteia, eliminând interpretările care ar fi putut conduce la detașări impuse sau la extinderea nejustificată a noțiunii de „interes al învățământului”.
Impact practic:
– întărirea principiului acordului salariatului;
– limitarea riscului de abuz administrativ;
– claritate pentru unități, ISJ/DJIP și personalul vizat.
În articolul următor vom prezenta principalele aspecte și modificări introduse prin Legea nr. 141 din 25 iulie 2025, cu impact direct asupra organizării și funcționării învățământului preuniversitar.
Concluzie
Prin Legea nr. 235/2025 și Legea nr. 6/2026, legiuitorul intervine punctual, dar semnificativ, asupra carierei didactice și mobilității personalului din învățământ, corectând disfuncționalități semnalate în practică.
Modificările reflectă o orientare clară spre protecția drepturilor profesionale, echilibrul dintre viața profesională și cea personală și clarificarea raporturilor juridice din sistemul educațional.
Sursa:
-LEGEA nr. 198 din 4 iulie 2023 învăţământului preuniversitar, actualizată
Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 – evoluții legislative recente și impact practic
În România, învățământul preuniversitar reprezintă o prioritate națională și un domeniu de interes public major, desfășurându-se, în condițiile legii, în limba română, în limbile minorităților naționale, în limba semnelor române, precum și în limbi de circulație internațională. Acest cadru reflectă atât diversitatea societății românești, cât și angajamentul statului față de garantarea accesului echitabil la educație.
Misiunea învățământului preuniversitar este aceea de a asigura condițiile și cadrul necesar pentru valorificarea potențialului fiecărui beneficiar primar al educației, urmărind dezvoltarea acestuia din perspectivă cognitivă, socioemoțională, profesională, civică și antreprenorială. Educația este concepută ca un proces complex, orientat spre formarea unor persoane capabile să participe activ și creativ la dezvoltarea societății, având totodată un puternic sentiment al apartenenței naționale și europene.
Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea unei personalități autonome și responsabile și în asumarea unui sistem de valori esențiale pentru împlinirea personală, spiritul antreprenorial, participarea cetățenească activă, incluziunea socială și integrarea pe piața muncii. Aceste repere constituie fundamentul pe care se construiește întregul sistem de învățământ preuniversitar și justifică dinamica recentă a modificărilor legislative analizate în prezentul articol.
Legea nr. 198 din 4 iulie 2023 privind învățământul preuniversitar reprezintă cadrul fundamental care reglementează organizarea și funcționarea sistemului de învățământ preuniversitar din România.
Prin această lege este asigurat, sub autoritatea statului român, exercițiul dreptului constituțional la învățătură pentru beneficiarii primari ai educației, fiind stabilite regulile aplicabile unităților de învățământ de stat, particulare și confesionale.
Actul normativ reglementează, totodată, statutul personalului didactic de predare, al personalului didactic auxiliar și de conducere, precum și al personalului didactic de îndrumare și control, alături de celelalte categorii de personal prevăzute de lege.
În același timp, Legea nr. 198/2023 creează cadrul necesar desfășurării, în învățământul preuniversitar, a formelor de învățare pe tot parcursul vieții, în acord cu politicile educaționale europene și cu nevoile societății actuale.
De la intrarea sa în vigoare și până în prezent, Legea nr. 198/2023 a cunoscut numeroase modificări și completări, operate atât prin ordonanțe de urgență ale Guvernului, cât și prin legi de aprobare sau legi distincte de modificare.
Această dinamică legislativă reflectă, pe de o parte, necesitatea adaptării rapide a cadrului normativ la realitățile din sistemul educațional, iar pe de altă parte, dificultatea de a stabiliza, într-un termen scurt, un domeniu profund afectat de schimbări structurale.
În mod particular, Legea nr. 141 din 25 iulie 2025, Legea nr. 235 din 12 decembrie 2025 și Legea nr. 6 din 9 ianuarie 2026 aduc modificări relevante Legii nr. 198/2023, cu impact direct asupra organizării unităților de învățământ, statutului personalului, procedurilor administrative și raporturilor juridice din sistemul educațional preuniversitar.
În prezentul articol vor fi analizate noutățile introduse prin aceste acte normative, cu accent pe implicațiile lor practice pentru unitățile de învățământ, pentru personalul didactic și de conducere, precum și pentru autoritățile publice cu atribuții în domeniul educației.
Demersul urmărește să ofere o lectură clară și aplicată a modificărilor legislative, dincolo de succesiunea formală a textelor de lege, în vederea unei aplicări corecte și coerente în practică.
Intervențiile legislative recente consolidează protecția profesională și previzibilitatea administrativă, dar impun o actualizare promptă a practicilor instituționale.
Noutăți legislative recente privind cariera didactică și mobilitatea personalului din învățământ
1. Protecția parcursului profesional în cariera didactică și în studiile doctorale
(Legea nr. 235 din 12 decembrie 2025)
Legea nr. 235/2025 introduce o corecție importantă în regimul juridic al carierei didactice și al studiilor universitare de doctorat, prin recunoașterea efectelor concediilor pentru creșterea copilului și ale concediului de acomodare asupra parcursului profesional și academic.
În ceea ce privește învățământul preuniversitar, legea consacră dreptul cadrelor didactice înscrise la examenele de licențiere în cariera didactică, definitivare sau pentru obținerea gradelor didactice II și I de a continua procedurile de evaluare după reluarea activității, în cazul în care, ulterior programării examenelor sau inspecțiilor, acestea intră, la cerere, în concediu pentru creșterea copilului sau în concediu de acomodare. În mod esențial, legea elimină obligația reluării inspecțiilor sau a probelor deja susținute, garantând continuitatea parcursului profesional și prevenind pierderea unor etape deja parcurse. Această regulă se aplică inclusiv în situația concediilor succesive, asigurând o protecție reală și efectivă a drepturilor profesionale.
În învățământul superior, legea instituie un mecanism similar pentru studenții-doctoranzi, stabilind că, în cazul întreruperii programului de doctorat ca urmare a concediului pentru creșterea copilului sau a concediului de acomodare, durata studiilor doctorale se prelungește în mod corespunzător cu perioada concediului. Reglementarea se aplică și în cazul concediilor succesive, fiecare perioadă determinând o întrerupere și o prelungire distinctă a duratei programului de doctorat. Prin această soluție legislativă, este eliminat riscul depășirii termenelor legale din motive independente de voința doctorandului.
Totodată, legea impune obligația corelării legislației secundare, stabilind un termen de 90 de zile pentru modificarea metodologiilor privind formarea continuă a personalului didactic și organizarea studiilor universitare de doctorat, în vederea alinierii acestora la noile prevederi legale.
Impact practic:
– protecție juridică reală pentru cadrele didactice și doctoranzi;
– eliminarea discriminării indirecte generate de maternitate, paternitate sau adopție;
– obligații clare de adaptare pentru minister și instituțiile de învățământ.
2. Clarificarea regimului detașării în interesul învățământului
(Legea nr. 6 din 9 ianuarie 2026)
Legea nr. 6/2026 intervine punctual asupra regimului detașării personalului didactic, aducând o formulare mai clară și mai coerentă a articolului privind detașarea în interesul învățământului.
Astfel, este consacrat expres faptul că personalul didactic de predare titular și personalul didactic auxiliar angajat cu contract pe perioadă nedeterminată poate fi detașat în interesul învățământului numai cu acordul său, pentru ocuparea unor posturi sau funcții din unități de învățământ, unități de educație extrașcolară, structuri județene sau municipale ale educației, centre de formare continuă, precum și pentru ocuparea unor funcții de specialitate în cadrul Ministerului Educației și Cercetării.
Noua formulare clarifică atât aria instituțională în care poate opera detașarea, cât și caracterul voluntar al acesteia, eliminând interpretările care ar fi putut conduce la detașări impuse sau la extinderea nejustificată a noțiunii de „interes al învățământului”.
Impact practic:
– întărirea principiului acordului salariatului;
– limitarea riscului de abuz administrativ;
– claritate pentru unități, ISJ/DJIP și personalul vizat.
În articolul următor vom prezenta principalele aspecte și modificări introduse prin Legea nr. 141 din 25 iulie 2025, cu impact direct asupra organizării și funcționării învățământului preuniversitar.
Concluzie
Prin Legea nr. 235/2025 și Legea nr. 6/2026, legiuitorul intervine punctual, dar semnificativ, asupra carierei didactice și mobilității personalului din învățământ, corectând disfuncționalități semnalate în practică.
Modificările reflectă o orientare clară spre protecția drepturilor profesionale, echilibrul dintre viața profesională și cea personală și clarificarea raporturilor juridice din sistemul educațional.
Sursa:
-LEGEA nr. 198 din 4 iulie 2023 învăţământului preuniversitar, actualizată