INFORMARE JURIDICĂ privind regimul juridic aplicabil copiilor care săvârșesc fapte penale
Scris: Ianuarie 28, 2026, 8:31 pm
INFORMARE JURIDICĂ privind regimul juridic aplicabil copiilor care săvârșesc fapte penale
În contextul apariției în spațiul public a unor situații care vizează implicarea minorilor în fapte de natură penală, se impune clarificarea cadrului legal aplicabil, pentru o corectă informare a unităților de învățământ, a personalului educațional și a părinților.
Legislația română tratează diferit situația copilului în funcție de **vârsta acestuia** și de **existența discernământului**, scopul intervenției statului fiind **educativ și de protecție**, nu represiv.
---
## I. Copilul care răspunde penal
Potrivit art. 113 din Codul penal, **minorul care a împlinit vârsta de 14 ani** răspunde penal **dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ**.
În cazul în care este găsit vinovat, minorul:
* nu este sancționat cu pedeapsă penală clasică;
* nu execută închisoare ca un adult;
* este supus **exclusiv unor măsuri educative**, conform art. 115 Cod penal.
### Măsuri educative neprivative de libertate:
* stagiul de formare civică (1–4 luni);
* supravegherea (2–6 luni);
* consemnarea la sfârșit de săptămână (4–12 săptămâni);
* asistarea zilnică (3–6 luni).
### Măsuri educative privative de libertate
(se dispun pentru fapte grave sau în caz de antecedente):
* internarea într-un centru educativ (1–3 ani);
* internarea într-un centru de detenție (2–5 ani sau, în cazuri excepționale, 5–15 ani).
---
## II. Copilul care nu răspunde penal
Nu răspund penal:
* copiii **sub 14 ani**, pentru care legea prezumă lipsa răspunderii penale;
* copiii între **14 și 18 ani** care, în urma unei expertize, se stabilește că au săvârșit fapta **fără discernământ**.
În aceste situații, copilul beneficiază de **măsuri de protecție specială**, în temeiul Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Măsurile se dispun:
* la propunerea DGASPC;
* de către Comisia pentru Protecția Copilului, cu acordul părinților;
* sau de către instanța de judecată, în lipsa acestui acord.
---
## III. Tipuri de măsuri de protecție specială
### 1. Supravegherea specială
Copilul rămâne în familia sa, sub condiția respectării unor obligații, precum:
* frecventarea cursurilor școlare;
* participarea la programe de consiliere psihologică sau psihoterapie;
* utilizarea serviciilor de îngrijire de zi;
* interdicția de a frecventa anumite locuri sau persoane.
Copilul poate beneficia de servicii în cadrul **centrelor de zi specializate** pentru orientare, supraveghere și sprijin în reintegrarea socială.
---
### 2. Plasamentul
În funcție de gravitatea faptei și de situația familială, copilul poate fi plasat temporar:
* la o persoană sau familie;
* la un asistent maternal;
* într-un serviciu de tip rezidențial (obligatoriu în cazul faptelor foarte grave).
Serviciile rezidențiale funcționează în condiții strict reglementate, cu accent pe:
* educație;
* consiliere;
* reintegrare școlară și socială.
---
## IV. Aspecte de sistem – observație relevantă
La nivel național, **numărul centrelor specializate exclusiv pentru copiii care săvârșesc fapte penale și nu răspund penal este foarte redus** (un centru rezidențial și două centre de zi).
În majoritatea județelor, copiii aflați în astfel de situații sunt găzduiți în centre rezidențiale împreună cu copii victime, aspect semnalat inclusiv în **Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2023–2027**.
---
## V. Principii care guvernează intervenția statului
Pe durata aplicării măsurilor:
* se asigură confidențialitatea datelor copilului;
* copilul beneficiază de educație și servicii de sprijin;
* părinții participă la programe de consiliere;
* accentul cade pe **responsabilizare, prevenirea recidivei și reintegrare socială**.
---
## Concluzie
Intervenția statului în cazul copiilor care săvârșesc fapte penale are un caracter **preponderent educativ și de protecție**, fiind adaptată vârstei, nivelului de maturitate și interesului superior al copilului.
Rolul unităților de învățământ rămâne esențial în:
* identificarea timpurie a situațiilor de risc;
* colaborarea cu DGASPC și alte instituții competente;
* sprijinirea reintegrării școlare și sociale a copilului.
În contextul apariției în spațiul public a unor situații care vizează implicarea minorilor în fapte de natură penală, se impune clarificarea cadrului legal aplicabil, pentru o corectă informare a unităților de învățământ, a personalului educațional și a părinților.
Legislația română tratează diferit situația copilului în funcție de **vârsta acestuia** și de **existența discernământului**, scopul intervenției statului fiind **educativ și de protecție**, nu represiv.
---
## I. Copilul care răspunde penal
Potrivit art. 113 din Codul penal, **minorul care a împlinit vârsta de 14 ani** răspunde penal **dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ**.
În cazul în care este găsit vinovat, minorul:
* nu este sancționat cu pedeapsă penală clasică;
* nu execută închisoare ca un adult;
* este supus **exclusiv unor măsuri educative**, conform art. 115 Cod penal.
### Măsuri educative neprivative de libertate:
* stagiul de formare civică (1–4 luni);
* supravegherea (2–6 luni);
* consemnarea la sfârșit de săptămână (4–12 săptămâni);
* asistarea zilnică (3–6 luni).
### Măsuri educative privative de libertate
(se dispun pentru fapte grave sau în caz de antecedente):
* internarea într-un centru educativ (1–3 ani);
* internarea într-un centru de detenție (2–5 ani sau, în cazuri excepționale, 5–15 ani).
---
## II. Copilul care nu răspunde penal
Nu răspund penal:
* copiii **sub 14 ani**, pentru care legea prezumă lipsa răspunderii penale;
* copiii între **14 și 18 ani** care, în urma unei expertize, se stabilește că au săvârșit fapta **fără discernământ**.
În aceste situații, copilul beneficiază de **măsuri de protecție specială**, în temeiul Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Măsurile se dispun:
* la propunerea DGASPC;
* de către Comisia pentru Protecția Copilului, cu acordul părinților;
* sau de către instanța de judecată, în lipsa acestui acord.
---
## III. Tipuri de măsuri de protecție specială
### 1. Supravegherea specială
Copilul rămâne în familia sa, sub condiția respectării unor obligații, precum:
* frecventarea cursurilor școlare;
* participarea la programe de consiliere psihologică sau psihoterapie;
* utilizarea serviciilor de îngrijire de zi;
* interdicția de a frecventa anumite locuri sau persoane.
Copilul poate beneficia de servicii în cadrul **centrelor de zi specializate** pentru orientare, supraveghere și sprijin în reintegrarea socială.
---
### 2. Plasamentul
În funcție de gravitatea faptei și de situația familială, copilul poate fi plasat temporar:
* la o persoană sau familie;
* la un asistent maternal;
* într-un serviciu de tip rezidențial (obligatoriu în cazul faptelor foarte grave).
Serviciile rezidențiale funcționează în condiții strict reglementate, cu accent pe:
* educație;
* consiliere;
* reintegrare școlară și socială.
---
## IV. Aspecte de sistem – observație relevantă
La nivel național, **numărul centrelor specializate exclusiv pentru copiii care săvârșesc fapte penale și nu răspund penal este foarte redus** (un centru rezidențial și două centre de zi).
În majoritatea județelor, copiii aflați în astfel de situații sunt găzduiți în centre rezidențiale împreună cu copii victime, aspect semnalat inclusiv în **Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2023–2027**.
---
## V. Principii care guvernează intervenția statului
Pe durata aplicării măsurilor:
* se asigură confidențialitatea datelor copilului;
* copilul beneficiază de educație și servicii de sprijin;
* părinții participă la programe de consiliere;
* accentul cade pe **responsabilizare, prevenirea recidivei și reintegrare socială**.
---
## Concluzie
Intervenția statului în cazul copiilor care săvârșesc fapte penale are un caracter **preponderent educativ și de protecție**, fiind adaptată vârstei, nivelului de maturitate și interesului superior al copilului.
Rolul unităților de învățământ rămâne esențial în:
* identificarea timpurie a situațiilor de risc;
* colaborarea cu DGASPC și alte instituții competente;
* sprijinirea reintegrării școlare și sociale a copilului.