INFORMARE JURIDICĂ privind regimul juridic aplicabil copiilor care săvârșesc fapte penale

[Consilier juridic]

INFORMARE JURIDICĂ privind regimul juridic aplicabil copiilor care săvârșesc fapte penale

În contextul apariției în spațiul public a unor situații care vizează implicarea minorilor în fapte de natură penală, se impune clarificarea cadrului legal aplicabil, pentru o corectă informare a unităților de învățământ, a personalului educațional și a părinților.

Legislația română tratează diferit situația copilului în funcție de **vârsta acestuia** și de **existența discernământului**, scopul intervenției statului fiind **educativ și de protecție**, nu represiv.

---

## I. Copilul care răspunde penal

Potrivit art. 113 din Codul penal, **minorul care a împlinit vârsta de 14 ani** răspunde penal **dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ**.

În cazul în care este găsit vinovat, minorul:

* nu este sancționat cu pedeapsă penală clasică;
* nu execută închisoare ca un adult;
* este supus **exclusiv unor măsuri educative**, conform art. 115 Cod penal.

### Măsuri educative neprivative de libertate:

* stagiul de formare civică (1–4 luni);
* supravegherea (2–6 luni);
* consemnarea la sfârșit de săptămână (4–12 săptămâni);
* asistarea zilnică (3–6 luni).

### Măsuri educative privative de libertate

(se dispun pentru fapte grave sau în caz de antecedente):

* internarea într-un centru educativ (1–3 ani);
* internarea într-un centru de detenție (2–5 ani sau, în cazuri excepționale, 5–15 ani).

---

## II. Copilul care nu răspunde penal

Nu răspund penal:

* copiii **sub 14 ani**, pentru care legea prezumă lipsa răspunderii penale;
* copiii între **14 și 18 ani** care, în urma unei expertize, se stabilește că au săvârșit fapta **fără discernământ**.

În aceste situații, copilul beneficiază de **măsuri de protecție specială**, în temeiul Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Măsurile se dispun:

* la propunerea DGASPC;
* de către Comisia pentru Protecția Copilului, cu acordul părinților;
* sau de către instanța de judecată, în lipsa acestui acord.

---

## III. Tipuri de măsuri de protecție specială

### 1. Supravegherea specială

Copilul rămâne în familia sa, sub condiția respectării unor obligații, precum:

* frecventarea cursurilor școlare;
* participarea la programe de consiliere psihologică sau psihoterapie;
* utilizarea serviciilor de îngrijire de zi;
* interdicția de a frecventa anumite locuri sau persoane.

Copilul poate beneficia de servicii în cadrul **centrelor de zi specializate** pentru orientare, supraveghere și sprijin în reintegrarea socială.

---

### 2. Plasamentul

În funcție de gravitatea faptei și de situația familială, copilul poate fi plasat temporar:

* la o persoană sau familie;
* la un asistent maternal;
* într-un serviciu de tip rezidențial (obligatoriu în cazul faptelor foarte grave).

Serviciile rezidențiale funcționează în condiții strict reglementate, cu accent pe:

* educație;
* consiliere;
* reintegrare școlară și socială.

---

## IV. Aspecte de sistem – observație relevantă

La nivel național, **numărul centrelor specializate exclusiv pentru copiii care săvârșesc fapte penale și nu răspund penal este foarte redus** (un centru rezidențial și două centre de zi).

În majoritatea județelor, copiii aflați în astfel de situații sunt găzduiți în centre rezidențiale împreună cu copii victime, aspect semnalat inclusiv în **Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2023–2027**.

---

## V. Principii care guvernează intervenția statului

Pe durata aplicării măsurilor:

* se asigură confidențialitatea datelor copilului;
* copilul beneficiază de educație și servicii de sprijin;
* părinții participă la programe de consiliere;
* accentul cade pe **responsabilizare, prevenirea recidivei și reintegrare socială**.

---

## Concluzie

Intervenția statului în cazul copiilor care săvârșesc fapte penale are un caracter **preponderent educativ și de protecție**, fiind adaptată vârstei, nivelului de maturitate și interesului superior al copilului.

Rolul unităților de învățământ rămâne esențial în:

* identificarea timpurie a situațiilor de risc;
* colaborarea cu DGASPC și alte instituții competente;
* sprijinirea reintegrării școlare și sociale a copilului.