Modificarea Codului Muncii privind discriminarea

[Consilier juridic]

Modificarea Codului Muncii și a legislației privind discriminarea. Completări aduse în ceea ce privește discriminarea în contextul relației de muncă

Codul Muncii a fost modificat la art. 5, art. 59 și art. 260

În Monitorul Oficial al României nr. 658/24.07.2020 a fost publicată Legea nr. 151/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, în vigoare începând cu data de 27.07.2020 („Legea 151/2020”).

Noua reglementare modifică definițiile stabilite pentru conceptul de „discriminare” (atât directă cât și indirectă), completând, printre altele, criteriile stabilite de Codul Muncii pentru a aprecia care acte/ fapte sunt considerate discriminare.

De asemenea, Legea 151/2020 introduce noțiunile de „hărțuire”, „discriminare prin asociere” și „victimizare” și stabilește, totodată, că orice comportament care constă în a dispune, scris sau verbal, unei persoane să utilizeze o formă de discriminare, care are la bază unul dintre criteriile prevăzute de Codul Muncii, împotriva uneia sau mai multor persoane, este considerat discriminare.

Completările aduse includ și precizarea situațiilor care nu sunt considerate discriminare, acestea vizând anumite cerinţe profesionale esenţiale şi determinante care pot justifica excluderi sau deosebiri în privinţa unui anumit loc de muncă legate de natura specifică a activităţii în cauză sau a condiţiilor în care activitatea respectivă este realizată, cu condiţia ca scopul să fie legitim şi cerinţele proporţionale.

În plus, Legea 151/2020 aduce completări interdicției de concediere a angajaților stabilită de art. 59 litera a) din Codul Muncii, prin alinierea criteriilor vizate cu cele prevăzute pentru interdicția disciriminării.

În final, noua reglementare stabilește sancțiunea contravențională corelativă nerespectării prevederilor indicate, fiind introdusă sanțiunea amenzii între 1.000 lei și 20.000 lei.

Legea hărțuirii morale, intrată în vigoare la 12.08.2020. Completări aduse O.G. 137/2000[1] și a Legii 202/2002[2]

În Monitorul Oficial al României nr. 713/07.08.2020 a fost publicată Legea nr. 167/2020 pentru modificarea şi completarea O.G. 137/2000 precum şi pentru completarea art. 6 din Legea 202/2002, în vigoare începând cu data de 12.08.2020 („Legea 167/2020”).

Separat față de modificările aduse de legiuitor Codului Muncii în baza Legii 151/2020, mai sus menționată, prevederile Legii 167/2020 aduc completări și legislației specifice în materia discriminării.

Astfel, Legea 167/2020 introduce conceptul de “hărțuire morală” în cuprinsul O.G. 137/2000, stabilind, printre altele, ce comportament este considerat ca fiind hărțuire morală (formele acesteia incluzând conduita ostilă sau nedorită, comentarii verbale, acțiuni sau gesturi, stres și epuizare fizică).

Sunt stabilite obligații specifice în sarcina angajatorilor, în scopul prevenirii şi combaterii actelor de hărţuire morală la locul de muncă, cum ar fi:
a) obligaţia de a lua orice măsuri necesare în scopul prevenirii şi combaterii actelor de hărţuire morală la locul de muncă (inclusiv prin prevederea în regulamentul intern de sancţiuni disciplinare aferente);
b) interdicția de a stabili, în orice formă, de reguli sau măsuri interne care să oblige, să determine sau să îndemne angajaţii la săvârşirea de acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă.

Legea 167/2020 prevede o serie de sancțiuni specifice aplicabile (i) atât angajaților care săvârșesc acte de hărțuire morală (care pot fi sancționați cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei), cât și (ii) pentru nerespectarea obligațiilor specifice stabilite în sarcina angajatorilor în acest context (nivelul amenzilor variind între 30.000 lei și 200.000 lei).

De asemenea, Legea 167/2020 stabilește și măsurile specifice pe care instanța de judecată (sau, în anumite situații, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării) le poate dispune, în măsura în care se constată săvârşirea unei fapte de hărţuire morală la locul de muncă, dintre care menționăm:
a) obligarea angajatorului la plata către angajat a unei despăgubiri în cuantum egal cu echivalentul drepturilor salariale de care a fost lipsit;
b) obligarea angajatorului la plata către angajat a unor daune compensatorii şi morale;
c) obligarea angajatorului la modificarea evidenţelor disciplinare ale angajatului.

Cât privește modificările aduse Legii 202/2002, art. 6 al acesteia a fost completat prin adăugarea interdicției de hărțuire morală la locul de muncă pe criteriul de sex, dispozițiile O.G. 137/2000 fiind aplicabile în mod corespunzător și pentru astfel de cazuri.

Implicații practice și recomandări

În contextul precizat, se impune o revizuire a diverselor prevederi din regulamentele și/sau politicile interne ale angajatorilor care adresează chestiunile legate de discriminare, aplicabile la nivelul angajatorilor, cu scopul de a alinia principiile stabilite la nivel intern cu cerințele legale în vigoare.

În concret, se impun clarificate și/sau detaliate, între altele, situațiile care constituie discriminare (conform criteriilor completate din Codul Muncii), interdicțiile privind hărțuirea și hărțuirea morală și interdicțiile privind victimizarea.

Devine necesară și stabilirea măsurilor efective în scopul prevenirii şi combaterii actelor de hărţuire morală la locul de muncă precum și a sancțiunilor aplicabile pentru eventualele încălcări, din partea angajaților, a prevederilor în vigoare.

Tot în acest context, este recomandabilă realizarea unei informări adecvate a angajaților în privința cerințelor legale aferente, precum și o evaluare a remediilor/ procedurilor care au legătură cu soluționarea diverselor chestiuni legate de discriminarea la locul de muncă pentru a se asigura protecția eficientă a drepturilor angajaților din această perspectivă.

Temei:
[1] Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
[2] Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi.

SURSA:https://www.juridice.ro/693126/modifica ... 2020-08-14