Autoritate părintească exclusivă. Ordonanță președințială

[Consilier juridic]

Autoritate părintească exclusivă. Ordonanță președințială. Atitudinea pasivă a părintelui


„există o multitudine de alte situații concrete care justifică exercitarea autorității părintești exclusive, fie că vorbim despre atitudinea pasivă, dezinteresul unui părinte, fie de situații obiective, cum ar fi distanța foarte mare dintre părți și/sau absența mijloacelor de comunicare.” (Judecătoria Iași, sentința civilă nr. 7259 din 23 iunie 2021, definitivă, disponibilă pe http://www.rolii.ro)

Judecătoria Iași a dispus ca, până la soluționarea definitivă a dosarului de fond, autoritatea părintească cu privire la minor să fie exercitată în mod exclusiv de către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că:

„din înscrisurile depuse la dosar, care se coroborează cu susținerile reclamantei dar și cu depoziția martorului, instanța reține că minorul are o bogată activitate extrașcolară, practicând judo, înot, participând și la concursuri de matematică, dar și diverse acțiuni ale cercetașilor, atât în țară cât și în străinătate.

Dovadă în acest sens stă și declarația autentificată nr. …. din data de …., prin care pârâtul și-a exprimat acordul cu privire la deplasarea minorului în toate statele lumii în scop turistic/educațional/pentru a-și vizita rudele în perioada ianuarie – decembrie 2020, însoțit de către reclamantă precum și de către cadre didactice.

Cu toate acestea, în mod surprinzător, pârâtul a refuzat să-și manifeste voința în această privință și pentru anul în curs fără, aparent, vreo explicație, instanța considerând refuzul tatălui a fi abuziv și nejustificat.

(…) regula în materie de autoritate părintească o reprezintă exercitarea acesteia în comun de către ambii părinți, care trebuie să țină cont, în orice decizie, de interesul superior al copilului. Drept urmare, înlăturarea unuia dintre părinți de la exercitarea autorității părintești este o măsură excepțională, care poate fi luată doar în baza unor motive temeinice prevăzute de lege.

Potrivit art. 36 alin. (7) din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, se consideră motive întemeiate alcoolismul, boala psihică, dependența de alcool (…), precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.

Pe lângă aceste motive, există o multitudine de alte situații concrete care justifică exercitarea autorității părintești exclusive, fie că vorbim despre atitudinea pasivă, dezinteresul unui părinte, fie de situații obiective, cum ar fi distanța foarte mare dintre părți și/sau absența mijloacelor de comunicare.

Apreciind asupra existenței în cauză a unor împrejurări ce ar face oportună îndepărtarea pârâtului de la exercitarea autorității părintești, instanța reține că acestea au fost dovedite, lipsa de interes a tatălui în dezvoltarea fizică și psihică a minorului, dar și refuzul comunicării cu reclamanta, fiind argumente mai mult decât suficiente în sensul necesității ca autoritatea părintească cu privire la minor să fie exercitată în mod exclusiv de mamă.

Av. Paula-Alina Lupu, Baroul Iași-- https://www.juridice.ro/761128/judecato ... 2021-12-07