Aspecte privind DECIZIA

[Consilier juridic]

Fundamentarea şi luarea deciziilor
Conţinutul principal al activităţii de conducere îl constituie procesul de luare a deciziilor.
Decizia este un important instrument de conducere, prezentă în cadrul procesului de management şi pe toate treptele ierarhice ale acestuia, fiind definită ca o linie de acţiune aleasă în mod conştient dintr-un anumit număr de posibilităţi cu scopul de a ajunge la rezultatul dorit.
Decizia marchează momentul în care are loc trecerea de la gândirea creatoare la acţiunea concretă, în care se asumă responsabilităţile pentru întreaga activitate şi constituie un act de autoritate, normativ şi cu caracter obligatoriu pentru întregul personal.
Decizia trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a) să fie fundamentată ştiinţific;
b) să aibă temei legal;
c) să fie în concordanţă cu condiţiile etapei de dezvoltare a domeniului de activitate şi cu tendinţele dezvoltării acestuia;
d) să fie luată de organismul de conducere sau de persoana care are drepturi legale şi atribuţii în acest sens;
e) să fie precisă, respectiv raţional coordonată cu deciziile luate anterior, iar integrarea acesteia în ansamblul deciziilor adoptate trebuie să se efectueze atât pe verticală, cât şi pe orizontală;
f) să fie luată la timp, atunci când condiţiile existente sunt optime;
g) formularea deciziei trebuie să se facă clar şi concis pentru a nu se crea confuzii, neînţelegeri sau interpretări eronate.
Etapele procesului de elaborare şi luare a deciziei sunt următoarele:
a) delimitarea şi precizarea problemei sau problemelor ce trebuie rezolvate;
b) documentarea sau culegerea, selectarea şi categorisirea informaţiilor necesare luării deciziei;
c) prelucrarea datelor şi informaţiilor;
d) formularea variantelor de decizie şi analiza lor comparativă;
e) alegerea variantei optime şi aprobarea acesteia;
f) realizarea propriu-zisă a deciziei.
În vederea rezolvării cu operativitate a unor sarcini curente sau pentru fundamentarea unor decizii, conducătorul instituției poate dispune convocarea de şedinţe operative de lucru, la care participă personalul nominalizat de către acesta şi înştiinţat prin grija unei persoane desemnate.
Fundamentarea deciziilor se face de către angajați, potrivit domeniilor de activitate şi responsabilităţilor stabilite.
În procesul de fundamentare a deciziilor pot fi solicitate puncte de vedere şi de la alte structuri sau organisme colective de analiză, în funcţie de competenţa acestora şi capacitatea de expertiză în domeniul de activitate de care răspund.
Structurile sau persoanele iniţiatoare de proiecte decizionale, precum şi cele care desfăşoară activităţi de secretariat sunt obligate să asigure elaborarea, întocmirea, evidenţa şi expertizarea în concordanţă cu legislaţia şi ordinele în vigoare a tuturor documentelor care urmează să fie prezentate conducătorului instituției pentru decizie şi să le promoveze doar pe acelea care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:
a) au avizele din care să rezulte avizarea, asumarea sau neasumarea unor responsabilităţi ori susţinerea legală a propunerilor exprimate;
b) cuprind soluţii sau propuneri formulate cu claritate şi precizie, specificându-se temeiul legal şi argumentele de susţinere a acestora;
c) au anexate, în original sau fotocopie, documentele la care se face referire în referat;
d) sunt tehnoredactate în condiţii grafice bune, fără greşeli gramaticale, lingvistice;
Proiectele care nu îndeplinesc condiţiile de promovare se înapoiază pentru refacere, îmbunătăţire, completare de către persoana care a iniţiat documentul respectiv.
După semnarea deciziei de către conducător, pentru rezolvarea documentelor pe care acesta înscrie în rezoluţie mai multe persoane, iar prima persoană nominalizată răspunde de coordonarea activităţii de soluţionare.
Persoana nominalizată în decizie asigură măsurile necesare pentru multiplicarea documentului dat spre soluţionare, transmiterea la structurile sau persoanele implicate a fotocopiilor sau a extraselor din acesta, centralizarea propunerilor sau a punctelor de vedere, integrarea lor într-un raport comun şi promovarea acestuia la conducător, în vederea luării deciziei.
Orice modificare ulterioară a unei decizii sau a anexelor asupra căruia s-a pronunţat conducătorul se face numai prin referat motivat, pentru luarea unei noi decizii.
Deciziile luate de către conducător sunt supuse procesului de monitorizare privind modul de îndeplinire a acestora de angajații desemnați.
Despre îndeplinirea deciziilor, conducătorul este informat ori de câte ori este necesar de către angajații responsabili.
======================================================================
DECIZIA este un instrument de exercitare a managementului şi reprezintă elementul esenţial al activităţii manageriale, fiind cel mai important instrument specific de exprimare al acesteia.
Decizia este actul administrativ care naște, modifică sau stinge efecte juridice.
Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ (decizie), se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru suspendarea, respectiv anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată, în conformitate cu Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 contenciosului administrative, actualizată.
Decizia managerială reprezintă hotărârea care are urmări imediate asupra activităţii personalului din subordine, fiind în final, un act cu caracter obligatoriu, normativ, prin care organismele şi persoanele investite cu autoritate şi responsabilitate decizională stabilesc direcţia unei acţiuni şi modul ei de realizare, cu asigurarea resurselor corespunzătoare.
Clasificarea deciziilor
În procesul decizional, situaţiile decizionale se manifestă în:
• condiţii de certitudine (probabilitatea de a realiza obiectivul este maximă);
• condiţii de incertitudine (probabilitatea de a realiza obiectivul este apreciabilă, spre medie);
• condiţii de risc (probabilitatea de a realiza obiectivul este redusă).
După orizontul activităţilor, deciziile pot fi:
• strategice (pentru perioadă mai mare de un an);
• tactice (vizează o activitate sau o subactivitate, pentru perioade mai reduse decât intervalul de un an);
• curente (sunt cele mai frecvente şi vizează realizarea de obiective individuale, specifice, constând în sarcini şi atribuţii; perioadele de referinţă sunt mai scurte, respectiv câteva săptămâni).
În raport cu palierul la care este situat managementul, deciziile sunt:
• la nivel superior;
• la nivel mediu;
• la nivel inferior.
După frecvenţa lor, deciziile pot fi:
• periodice (la anumite intervale definite);
• aleatorii (la intervale neregulate);
• unice (au caracter de excepţie).
Posibilitatea anticipării clasifică deciziile în:
• anticipate;
• imprevizibile.
In raport cu competenţa decizională, există:
• decizii integrale;
• decizii avizate.
Sfera de cuprindere evidenţiază existenţa deciziilor:
• individuale;
• colective.
Caracteristici ale actului decizional
Actul decizional are la bază următoarele caracteristici:
• criteriile de decizie;
• obiectivul;
• decidentul;
• mulţimea alternativelor pozitive;
• mulţimea situațiilor și a stărilor posibil-negative;
• mulţimea consecinţelor;
• utilitatea aşteptată de decident în baza realizării unei anumite consecinţe.
Factori determinanţi
Factorii determinanţi în luarea deciziei se pot împărţi în două mari categorii:
• factori interni;
• factori externi.
Factorii interni (tehnici, economici, sociali) sunt:
• Factorul decident reprezentat de calităţile, cunoştinţele şi capacităţile individuale ale persoanelor sau ale grupului antrenate în luarea deciziei;
• Motivarea ca acţiune de depistare şi de satisfacere a factorilor de stimul pentru participarea la procesul conducerii şi la acţiunea de materializare a lui în practică;
• Responsabilitatea ca atitudine faţă de conţinutul şi consecinţele deciziei;
• Volumul informaţilor aflate la dispoziţia factorilor decidenţi care se referă atât la fenomene cunoscute, cât şi la unele necunoscute, dar a căror probabilitate şi sens se pot predetermina;
• Mediul intern reprezentat de nivelul şi complexitatea elementelor de dotare materială a unităţilor, influenţa continuă exercitată de revoluţia tehnico-ştiinţifică, nivelul de pregătire al personalului, stadiul la care au ajuns mijloacele de informare, climatul de muncă.
Factorii externi (tehnici, economici, sociali) sunt:
• Sensul şi ritmul de dezvoltare a ramurii sau domeniului de activitate;
• Informaţiile referitoare la valorificarea cercetărilor tehnice, economice şi sociale;
• Restricţiile cu caracter funcţional, de structură, dimensiune şi cele cu caracter normativ-legislativ;
• Cadrul de relaţii reprezentat de ansamblul controlat al relaţiilor cu alte organisme;
• Cadrul legislativ.
Etapele parcurse de un proiect decizional până devine decizie –Anexa nr. 1
La baza oricărei decizii stă un proiect decizional.
După elaborarea proiectului deciziei, urmează în mod necesar o etapă de control al tuturor elementelor ce au stat la fundamentarea proiectului; aceasta reprezintă o analiză care supune unei examinări de ansamblu factorii, împrejurările şi raţiunile care au condus la proiectul emis.
Analiza se încheie cu stabilirea în detaliu a planului de aplicare, identificarea, cu multă atenţie a tuturor dificultăţilor posibile precum şi a căilor de rezolvare.
Această analiză finală este deosebit de importantă şi nu se recomandă a fi neglijată. În cazul în care consecinţele deciziei nu sunt în concordanţă cu expectanţele, sau dacă dificultăţile de aplicare sunt importante, se impune o reconsiderare totală; aceasta poate conduce la reluarea ciclului de la început, respectiv iniţierea unui nou proces de analiză a deciziei.
Realizarea unei decizii se face cu respectarea procedurii de întocmire/vizare a deciziilor.

Mai multe...

-viewtopic.php?f=150&t=19926
-viewtopic.php?f=150&t=25131&sid=2e7cc0d ... 37358f91a2