Noțiunea de mijloace probatorii

[Consilier juridic]

Noțiunea de mijloace probatorii

În activitatea juridică și administrativă, mijloacele probatorii reprezintă instrumentele prin care se dovedește existența, conținutul sau veridicitatea unui fapt ori act juridic, în scopul stabilirii adevărului și al adoptării unei decizii legale.

1. Definiție generală

Potrivit art. 250 și următoarele din Codul de procedură civilă, mijloacele de probă sunt acele mijloace legale prin care se constată existența unui drept, a unei obligații sau a unei situații juridice.
Ele au rolul de a demonstra temeinicia și legalitatea actelor, faptelor ori măsurilor dispuse de o instituție.

2. Categorii principale de mijloace probatorii

În funcție de natura cauzei și de reglementările aplicabile, principalele mijloace de probă sunt:
• Înscrisurile (documente oficiale, contracte, hotărâri, procese-verbale, rapoarte etc.);
• Declarațiile părților sau ale martorilor;
• Expertizele (tehnice, contabile, juridice, de specialitate);
• Constatările făcute de organele competente (rapoarte de control, inspecție, audit etc.);
• Prezumpțiile legale și simple, deduse logic din fapte cunoscute;
• Mijloacele tehnice (fotografii, înregistrări, extrase informatice, e-mailuri autentice etc.).

3. Scopul mijloacelor probatorii

Mijloacele de probă servesc la:
• fundamentarea actelor administrative;
• justificarea deciziilor emise;
• apărarea intereselor instituției în fața instanțelor sau autorităților de control;
• verificarea respectării principiilor legalității și transparenței.

⸻

Concluzie

Mijloacele probatorii sunt „temelia oricărei decizii legale” — ele nu exprimă doar adevărul juridic, ci garantează că fiecare act al instituției este întemeiat, verificabil și apărabil în fața legii.