Suspendarea actului administrativ

[Consilier juridic]

Într-adevăr, este de necontestat că orice persoană se poate adresa justiției. Însă, este de necontestat și că reclamantul unei acţiuni în contencios administrativ este obligat să facă dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor generale de intentare ale acţiunii – printre care şi aceea a interesului său procesual în cauza respectivă –, dar este la fel de sigur că fundamentarea acţiunii pe interesul legitim – fie el chiar general – reprezintă o condiţie specială a acţiunii directe în contencios administrativ, care are ca obiect o noţiune de drept substanţial.

„Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al sau într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termen legal a unei cereri se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât si public.” (art.1 din Legea nr. 554 /2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare),

,,Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim” (art. 8 din Legea nr. 554 / 2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare).

Suspendarea actului administrativ

Pentru suspendarea actului administrativ, pe lângă cerinţa iniţierii procedurii prealabile, este necesar să fie întrunite, cumulativ condiţia existenţei unui caz bine justificat şi iminenţa unei pagube.

De asemenea, Recomandarea nr. R/89/8 din 13 sept 1989 a Comitetului de Miniştrii al Consiliului Europei, referitoare la protecţia provizorie în materia administrativă prevede ca principiu, tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat, de a solicita instanţei de contencios administrativ, ca măsură vremelnică şi provizorie, suspendarea actului administrativ (Î.C.C.J. - Secţia contencios administrativ si fiscal, dec. 4620 din 14.12.2006).

Legat de prima condiţie, art. 2, lit. „f” din lege defineşte cazul bine justificat, drept împrejurarea legată de starea de fapt, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ supus judecăţii, existând indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului.

Aşadar existenta unui caz bine justificat, în sensul art. 14 poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu ale actelor administrative (ICCJ - Secţia de contencios administrativ şi fiscal - dec.nr.507/2007.)

Cât priveşte paguba iminentă, aceasta este definită de dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. ş din Legea nr. 554/2004 ca fiind „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”.