PROGRAM DE GUVERNARE din 23 decembrie 2020

[Consilier juridic]

PROGRAM DE GUVERNARE din 23 decembrie 2020 pentru 2020-2024
EMITENT • PARLAMENTUL ROMÂNIEI
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1284 din 23 decembrie 2020
Data intrării în vigoare 23-12-2020
Notă
Aprobat prin HOTĂRÂREA nr. 31 din 23 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1284 din 23 decembrie 2020.

MINISTERUL EDUCAŢIEI
Viziunea pe termen mediu
Educaţia reprezintă şansa pe care fiecare stat şi-o acordă pentru viitor. Fără educaţie o ţară nu poate garanta nici sănătatea, nici securitatea şi nici prosperitatea. România Educată este indispensabilă unei Românii puternice şi prospere. România trebuie să fie ţara în care fiecare cetăţean îşi găseşte şansa de a-şi îndeplini potenţialul, plecând de la accesul echitabil la o educaţie de calitate. Însă, pentru că educaţia să reprezinte fundaţia solidă pentru o societate democratică şi modernă, trebuie să existe o viziune coerentă, care să reunească soluţiile la provocările actuale, precum şi strategia pentru adaptarea la viitor. Baza de plecare pentru construcţia în educaţie pentru perioada 2021-2024 este operaţionalizarea şi implementarea proiectului România Educată, acest deziderat fiind inclus şi în Strategia Naţională de Apărare a Ţării, adoptată de Parlamentul României.
1. Probleme structurale ale educaţiei din RomâniaEducaţia din România se confruntă cu o serie de probleme structurale, care afectează negativ societatea şi economia României. Cele mai importante probleme structurale includ accesul redus şi calitatea scăzută a actului educaţional. Principalii indicatori care ne arată problema accesului redus la educaţie sunt:
1. România are una dintre cele mai mici rate de acces la educaţia timpurie pentru copiii de 0-3 ani din Uniunea Europeană (media UE - 35,2%).
2. Rata de participare a adulţilor la programe de formare este cea mai mică din Uniunea Europeană, situată la doar 1,3% în 2019.
3. Rata de părăsire timpurie a şcolii este a treia ca nivel din Uniunea Europeană, peste obiectivul naţional asumat în Strategia Europa 2020.
4. Ponderea tinerilor de 30-34 de ani cu o diplomă universitară este cea mai mică din UE. Practic, România pierde zeci de mii de copii şi tineri „pe drum“, oferindu-le calificări insuficiente pentru o carieră de succes.
5. Lipsa de calitate şi prestigiu a educaţiei profesionale şi tehnice, precum şi insuficienta integrare a acesteia cu piaţa muncii
6. Nevoia unor măsuri integrate în procesul educaţional, prin colaborarea dintre Ministerul Educaţiei, Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, Ministerul Dezvoltării Europene, Ministerul Finanţelor, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Ministerul Dezvoltării şi Autorităţi Locale
Însă, problema accesului este dublată de calitatea slabă a actului educaţional din multe şcoli sau licee. Conform testelor PISA, nivelul de competenţă la citire, matematică şi ştiinţe plasează elevii de 15 ani din România pe ultimele locuri din Uniunea Europeană. Dintre aceştia, 44% sunt analfabeţi funcţional, afectând negativ participarea viitoare a acestora la viaţa civică şi economică. O problemă specială o reprezintă învăţământul în limbile minorităţilor naţionale care sunt dezavantajate din cauza lipsei resurselor educaţionale, inclusiv a celor digitale şi a constrângerilor normative a efectivelor de elevi de la clasă. De asemenea, discrepanţa mare a rezultatelor obţinute de elevi la examenele naţionale indică o problemă de inechitate structurală. O altă problemă importantă este şi faptul că la proporţia de studenţi la mia de locuitori România ocupă ultimul loc din Uniunea Europeană.
În acelaşi timp, cercetarea din România a suferit de pe urma subfinanţării cronice. Cu cea mai mică pondere a PIB alocată cercetării din UE nu este deloc surprinzător că România a ajuns să fie calificată de către Comisia Europeană drept inovator modest.
Toate aceste probleme sunt agravate de o calitate precară sau chiar lipsă a infrastructurii. De la lipsa creşelor şi grădiniţelor la o pondere ridicată a clădirilor şcolare fără apă curentă sau autorizare ISU, copiii şi profesorii din România nu beneficiază de condiţii adecvate de învăţare.
Existenţa acestor probleme structurale limitează capacitatea României, în ansamblu, de a construi o societate dezvoltată în contextul unei economii globale competitive şi bazate pe tehnologie. Totodată, riscul ridicat de perpetuare a sărăciei şi de limitare a mobilităţii sociale este agravat de campanii de dezinformare şi de ştiri false.
2. Provocările şi oportunităţile crizei sanitare
Pandemia generată de virusul SARS-CoV-2 a forţat trecerea educaţiei în mediul online şi a adus în prim-plan nevoia de a accelera o serie de reforme structurale - digitalizarea, personalizarea educaţiei, debirocratizarea, structurarea şi adecvarea curriculumului, concentrarea pe competenţe-cheie şi adaptarea la cerinţele actuale ale unei societăţi aflate în transformare accelerată. De asemenea, pandemia a făcut şi mai vizibile clivajele între diversele medii sociale. Este necesară pregătirea imediată a revenirii la şcoală post-pandemie. Astfel, va fi necesară atât nevoia de recuperare, cât şi cea de păstrare a evoluţiilor pozitive din această perioadă, cu o atenţie deosebită asupra măsurilor remediale.
În acest context, Guvernul îşi propune următoarele deziderate, aşa cum sunt ele exprimate în strategia România Educată.
I. Dezideratele de îmbunătăţire şi dezvoltare a sistemului educaţional
1. Sistemul de educaţie formează cetăţeni activi
Sistemul de educaţie formează cetăţeni activi, cu valori europene, adaptaţi condiţiilor economice şi sociale, cu o cultură civică şi democratică solidă. Cel care învaţă depăşeşte un nivel minim de alfabetizare funcţională şi digitală. Este autonom în învăţare şi îşi poate identifica şi gestiona singur emoţiile, fiind capabil să comunice astfel încât să aibă relaţii armonioase, în familie şi societate, să fie tolerant şi să accepte diversitatea culturală şi etnică. Totodată îi este încurajată creativitatea încă din timpul educaţiei timpurii şi, ulterior, îi este susţinută maturizarea înspre demersuri inovative şi antreprenoriale. Beneficiarul educaţiei dobândeşte un set de competenţe diverse, pe care încearcă să le dezvolte permanent, începând cu educaţia timpurie şi continuând pe tot parcursul vieţii sale.
2. Educaţia este individualizată, centrată pe nevoile şi aspiraţiile celui care învaţă şi pe specificul fiecărei comunităţi de învăţare
Fiecare om este diferit, fiind mai predispus la performanţă într-un domeniu sau altul. Sistemul de educaţie asigură în permanenţă condiţiile ca elevii şi studenţii să-şi dezvolte propriul potenţial, ajutându-i să exceleze în domeniile spre care au înclinaţie, dar şi în domenii aflate în aria lor de interes. De aceea, consilierea şcolară, serviciile educaţionale de sprijin de tipul „masă caldă la şcoală“, „şcoala după şcoală“, portofoliul educaţional şi materiile opţionale capătă o importanţă mult mai mare în formarea, evaluarea şi definirea parcursului şcolar/universitar. Infrastructura educaţională este adecvată, oferind fiecărui elev/student şansa maximizării propriului potenţial - de exemplu prin învăţare experienţială, lucru în echipă etc. Pentru atingerea acestui deziderat, clasele/grupele sunt dimensionate şi dotate astfel încât profesorii să poată acorda atenţia necesară fiecărui elev/student, oferindu-i contexte semnificative şi motivante de învăţare. Întreg procesul de educaţie încurajează reflecţia şi învăţarea ca valori practicate de-a lungul întregii vieţi, atât de către elevi/studenţi, cât şi de către profesori.
3. Educaţia începe cât mai devreme în viaţa unui copil şi continuă pe tot parcursul vieţii sale
În contextul declinului demografic, concomitent cu îmbătrânirea populaţiei, trebuie să motivăm şi să ajutăm fiecare copil în demersul de a-şi maximiza potenţialul. Investiţia în educaţia timpurie este esenţială pentru dezvoltarea armonioasă a personalităţii fiecărui om, pentru succesul său educaţional, împlinirea şi integrarea să socială. Ea devine cu atât mai importantă pentru copiii care provin din medii dezavantajate sau comunităţi sărace, cărora le lipsesc alternativele de dezvoltare personală. De aceea, oportunităţile de înscriere a copiilor într-o formă de educaţie timpurie, atât pentru nivelul antepreşcolar, cât şi cel preşcolar, sunt esenţiale în dezvoltarea sustenabilă pe termen lung a comunităţilor.
În acelaşi timp, copiii şi tinerii trebuie sprijiniţi pentru a putea finaliza învăţământul secundar superior, fie pentru a urma un traseu de învăţământ terţiar, fie pentru a obţine o calificare pentru integrarea lor ulterioară pe piaţa muncii şi în societate. O abordare incluzivă, de calitate, a întregului parcurs educaţional este esenţială şi poate fi facilitată de eliminarea barierelor de acces şi participare pentru copiii din categorii dezavantajate. Pentru a reduce părăsirea timpurie a şcolii este nevoie de măsuri care să permită identificarea, din timp, a situaţiilor de risc, dar şi de instrumente flexibile pentru corectarea acestora. În scopul atingerii acestor deziderate se asigură o infrastructură adecvată şi suficientă, care să respecte cel puţin un set minimal de standarde (care includ nu doar caracteristicile spaţiului interior, ci şi ale spaţiului exterior, dotările, personalul etc.). Se adoptă un curriculum gândit în succesiune logică de la nivelul antepreşcolar până la cel universitar, coerent şi adecvat profilului divers al copiilor şi specificului etapelor de dezvoltare a acestora, pentru întreg sistemul de educaţie. Este esenţială formarea personalului didactic astfel încât să poată aplică acest curriculum în diferite comunităţi şi situaţii, pentru a răspunde adecvat unei mari diversităţi de elevi/studenţi, cu profiluri, nevoi şi aspiraţii proprii. Totodată se va asigura cadrul de finanţare necesar acoperirii acestor deziderate enumerate, atât din bugetul naţional, cât şi din fondurile europene, respectiv PNRR.
4. Profesorii sunt mentori şi facilitatori, veritabili profesionişti în educaţie
Societatea recunoaşte rolul şi importanţa profesorilor pentru formarea viitorilor cetăţeni. Formarea iniţială a tuturor cadrelor didactice include etape de mentorat, o perioadă de practică de minim şase luni şi un proces riguros de selecţie. În predarea la clasă, cadrele didactice beneficiază de contribuţia şi ajutorul unor specialişti (consilieri, psihologi, profesori de sprijin, logopezi etc.) şi au acces la programe de formare continuă de calitate, adecvate nevoilor comunităţii educaţionale. Acestea le permit să fie la curent cu ultimele schimbări din practica pedagogică şi să îndeplinească multiplele roluri care le revin, în şcoală şi comunitate.
Sub presiunea generată de pandemia COVID-19, cât şi sub presiunea continuă şi din ce în ce mai rapidă a tehnologiei, pregătirea cadrelor didactice devine din ce în ce mai complexă. În zilele noastre, competenţele „umane“ transversale au devenit de cele mai multe ori mai căutate de către angajatori decât competenţele profesionale deoarece schimbarea tehnologică se produce într-un ritm accelerat. Aceasta este prima axă în transformarea carierei didactice. Competenţele digitale ale cadrelor didactice devin o necesitate. Acestea trebuie construite şi permanent actualizate astfel încât să servească scopului învăţării personalizate a elevilor. Aceasta este cea de a doua axă în transformarea carierei didactice. Cea de a treia axă în reconstrucţia carierei didactice o constituie formarea cadrelor didactice în cel puţin două domenii de specializare.
Pe termen mediu, este necesar un sistem integrat de management al carierei didactice. Într-un astfel de sistem, cadrele didactice cu performanţe deosebite sunt stimulate, iar cele cu carenţe în activitate sunt ajutate şi trec printr-o etapă intermediară de sprijin didactic, pentru ca, ulterior, să fie identificate, dacă este cazul, soluţii individuale, onorabile, de reorientare profesională sau ieşire din sistem.
5. Pentru educaţie se alocă resurse suficiente, în mod transparent şi eficient
Finanţarea educaţiei se face în raport cu viziunea şi strategia asumate, precum şi cu performanţele înregistrate şi nevoile existente, ţinând cont de descentralizarea sistemului educaţional şi capacitatea autorităţilor publice locale de a susţine educaţia fără a afecta calitatea acesteia. Se asigură finanţare pentru resurse de învăţare şi pentru infrastructură educaţională, conform standardelor naţionale, inclusiv pentru extinderea cu prioritate a infrastructurii către acele zone în care cea existentă este insuficientă sau neadecvată. Finanţarea asigură resursele de învăţare şi infrastructură adecvate pentru elevii/studenţii cu diverse forme de dizabilitate sau cu cerinţe educaţionale speciale. Datorită specificului învăţământului în limbile minorităţilor naţionale, precum şi a dispersiei geografice mari, dar şi a accesabilităţii reduse, se va asigura o finanţare mărită a costului standard per elev. Finanţarea este corelată cu obiectivele formulate la nivel naţional şi cu cele asumate de fiecare instituţie de învăţământ. Sistemul de finanţare cuprinde mecanisme de compensare care, indiferent de algoritmul de finanţare folosit, garantează alocarea de resurse suficiente pentru a acoperi nevoile locale.
6. Sistemul de educaţie este unul echitabil şi de calitate pentru fiecare elev
Se asigură echitatea în sistem, la nivel de acces, participare şi finalizare. Se doreşte reducerea pierderilor din sistem (abandon şcolar, părăsire timpurie a şcolii, absenteism). Fiecare elev/student contează (indiferent de vârstă, mediu socioeconomic, nevoi speciale sau de religie, etnie, opţiune politică, orientare sexuală), iar formarea fiecăruia este esenţială pentru viitorul României. Pentru aceasta trebuie să existe un grad suficient de autonomie instituţională în gestiunea resurselor, în funcţie de nevoile beneficiarilor şi de tipul comunităţii deservite, dar bazat pe standarde minime de calitate şi garantarea unor trasee educaţionale personalizate şi flexibile.
Suplimentar, există programe naţionale de sprijin pentru elevii şi studenţii din medii dezavantajate, iar şcolile care deservesc preponderent comunităţi sărace au acces la resurse suplimentare, inclusiv pentru angajarea de personal-suport şi activităţi de implicare a comunităţii în viaţa şcolii.
Învăţământul în limbile minorităţilor naţionale trebuie să beneficieze fără discriminare de resursele educaţionale (manuale şcolare, inclusiv digitale), umane (personal didactic, didactic auxiliar şi nedidactic), instituţionale (unităţi de învăţământ cu personalitate juridică, instituţii de perfecţionare pedagogică, instituţii auxiliare şi conexe sistemului de învăţământ) şi financiare necesare pentru menţinerea, dezvoltarea unui sistem de învăţământ propriu.
7. Tinerii pot opta pentru trasee flexibile în educaţie
Tinerii beneficiază de posibilitatea de a alege o parte a materiilor, activităţile extracurriculare şi alte forme de educaţie complementare utile. În urma consilierii, aceştia au posibilitatea de a opta pentru trasee vocaţionale, profesionale sau teoretice, în funcţie de domeniul spre care au înclinaţie, fără a suferi de pe urma unor bariere neacademice în accesul către un ciclu superior de educaţie sau către un alt traseu. Le va fi clar explicat ce parcurs educaţional pot urma în funcţie de alegerea lor şi care sunt beneficiile şi costurile fiecărei opţiuni. Astfel, rutele educaţionale sunt flexibile şi asigură maximizarea potenţialului individual, iar consilierea asigură cadrul necesar luării deciziilor informate privind viitorul lor.
Sunt stabilite mecanisme active şi funcţionale pentru înţelegerea anticipativă a nevoii de forţă de muncă ca structură, competenţe şi abilităţi cerute de dinamică tehnologică şi socială şi, implicit, a nevoii de formare iniţială şi formare continuă.
Pentru maximizarea flexibilităţii sistemului, elevii şi studenţii beneficiază de posibilitatea evaluării cunoştinţelor dobândite în afara sistemului educaţional formal. Evaluarea învăţării efective este centrată pe o logică a dezvoltării de facto a abilităţilor şi competenţelor, şi nu pe una a duratei participării formale.
8. Sistemul de educaţie românesc este atrăgător pentru comunităţile academice din România şi din întreaga lume, facilitând o intensitate crescută a mobilităţilor internaţionale
Programele de mobilitate sunt o componentă esenţială la toate nivelurile de învăţământ, atât pentru elevi şi studenţi, cât şi pentru profesori, cercetători şi personalul administrativ. Elevii din educaţia secundară superioară şi studenţii din învăţământul terţiar au acces la semestre de studiu/cercetare în alte ţări. Profesorii şi cercetătorii din România beneficiază de diferite programe de formare şi/sau predare, respectiv cercetare, în şcoli, universităţi şi laboratoare de cercetare europene/ internaţionale.
Parteneriatele interinstituţionale internaţionale permit organizarea de programe în cotutelă, cu precădere în cadrul reţelelor universităţilor europene. Un număr ridicat de studenţi şi profesori străini sunt activi în universităţile româneşti şi un număr proporţional cu cel al altor state europene de studenţi şi profesori români beneficiază de mobilităţi în universităţi, centre de cercetare şi companii internaţionale din afara României. În învăţământul terţiar este o regulă ca programele de masterat să fie predate şi într-o limbă de circulaţie internaţională. Dezvoltarea curriculară ia în calcul evoluţiile ştiinţifice şi tendinţele din mediul internaţional.
România participă la programele europene de mobilitate cu o pondere din totalul beneficiarilor proporţională cu greutatea sa demografică în cadrul Uniunii Europene. În acest sens sunt atinse ţintele minime de mobilitate presetate: de 20% la nivel de licenţă şi masterat şi de 80% pentru studiile doctorale. Simultan, cel puţin 5% din programele de studiu sunt derulate în comun cu alte universităţi europene sau internaţionale. De asemenea, entităţile de educaţie şi cercetare româneşti accesează minimum 4% din totalul alocării de fonduri europene, pentru întărirea cooperării universitare şi pe domeniul cercetării.
9. Alfabetizarea funcţională a tuturor elevilor
Elevii au capacitatea de a înţelege un text complex, inclusiv cu caracter juridic sau economic, în momentul finalizării educaţiei secundare. Absolvenţii acestui nivel de studiu au capacitatea de a căuta şi de a selecta informaţiile de care au nevoie, în mod autonom, cu ajutorul tehnologiei informaţiei şi comunicării (TIC). Au capacitatea de a le utiliza în siguranţă, precum şi de a se orienta în privinţa dezvoltării şi educaţiei lor ulterioare, optând pentru programe de formare necesare în cariera dorită. În mod concret, tinerii îşi dezvoltă competenţe- cheie necesare pe parcursul întregii vieţi. Sistemul educaţional deţine infrastructura şi dotările necesare, precum şi parteneriate cu mediul privat sau programe extracurriculare care facilitează atingerea acestor obiective.
10. Etica şi integritatea sunt valori care se transmit şi se respectă pe tot parcursul educaţional
Întreg parcursul educaţional are la bază dezvoltarea gândirii critice şi creativităţii fiecărui copil. Etica şi integritatea sunt valori care se cultivă şi respectă pe tot parcursul educaţional, existând regulamente clare care prevăd consecinţele nerespectării acestor valori pentru toţi cei implicaţi. Cultura integrităţii se transmite atât prin comportamente şi norme instituţionale, cât şi prin repere curriculare.
11. Managementul educaţional este unul profesionist şi bazat pe inovaţie
Funcţionarea performantă a unui sistem modern de învăţământ beneficiază de un management profesionalizat, capabil să implementeze, monitorizeze şi să ofere feedback politicilor publice din educaţie, în toate unităţile de învăţământ. Implicarea părinţilor, a asociaţiilor de elevi, a sindicatelor şi a sectorului privat în deciziile şcolilor este o caracteristică naturală a sistemului, iar în învăţământul terţiar normalitatea este reprezentată de implicarea studenţilor ca parteneri egali în toate procesele decizionale, alături de angajatori şi reprezentanţi ai societăţii în ansamblu. Profesionalizarea managementului educaţional şi promovarea unei guvernanţe orientate spre integritate, calitate şi echitate implică crearea de programe de formare iniţială şi continuă pentru managerii din educaţie, selectarea acestora prin concurs şi separarea managementului economic-administrativ al şcolilor de cel educaţional.
Profesionalizarea managementului şcolar este aşadar o prioritate a sistemului care determină într-o bună măsură calitatea actului educaţional, mai ales din perspectiva descentralizării reale a învăţământului. Managerul sau directorul şcolii trebuie să devină acea persoană echipată cu un set complex de competenţe în management organizaţional, recrutarea, selecţia şi managementul resurselor umane, managementul timpului, managementul resurselor financiare şi logistice, comunicare organizaţională şi relaţională, managementul conflictelor şi nu numai. Se va face o distincţie clară între funcţia de management al şcolii şi cea didactică, iar directorii/profesorii aflaţi în aceste poziţii de management la care au ajuns prin concurs vor avea posibilitatea de a alege doar una dintre funcţii. Tranziţia se va face gradual, iar profesorii care ocupa funcţii de management vor putea avea postul didactic rezervat pe durata exercitării mandatului.
Punem un accent deosebit pe recrutarea, selecţia şi managementul resurselor umane, din perspectiva faptului că fiecare manager şcolar va avea responsabilitatea organizării concursurilor de selecţie a cadrelor didactice, la nivelul instituţiei de învăţământ, totodată vom permite asocierea şcolilor pentru angajarea unor cadre didactice ce nu îşi pot face o normă dintr-o şcoală. Prin aceasta dorim regândirea managementului resurselor umane, prin creşterea implicării managementului şcolar şi prin corelarea cu procesul de creştere a autonomiei în dezvoltarea curriculară.
Managerul şcolar va putea asigura şi managementul unor sisteme de şcoli. Aceasta este situaţia şcolilor mici din mediul rural care îşi pot eficientiza costurile prin „împărţirea“ aceluiaşi manager şcolar sau orice altă asociere de şcoli care optează să beneficieze de managementul performant al unui manager şcolar (ex. mai multe unităţi şcolare mici comasate într-o clădire modernizată, accesibilă, sau mai multe unităţi şcolare cu management comun în clădiri distincte).
Autonomia şi depolitizarea şcolii sunt două elemente centrale care vor guverna şi procesul de recrutare şi selecţie a managerului şcolar, ce va fi realizat în parteneriat cu consiliul de administraţie al unităţii.
12. Cadrul legislativ care guvernează educaţia este unul stabil şi se bazează pe o viziune asumată
Capacitatea managerilor de a asigura o administrare eficientă a instituţiilor de învăţământ este determinată de profesionalismul managerilor educaţionali, de alocarea de resurse, dar şi de cadrul legislativ existent. Acesta din urmă este stabil, permite planificarea pe termen lung, minimizează birocraţia şi încurajează iniţiativa şi autonomia fără a periclita calitatea actului educaţional. El evită existenţa de „zone gri“ în care responsabilităţile administrative nu sunt clar definite, existând viduri legislative sau suprapuneri de responsabilitate. În acest sens, un obiectiv central al guvernanţei politice a întregului sistem este limitarea, până la eliminare, a intervenţiilor şi schimbărilor care nu sunt fundamentate pe date şi studii de impact.
II. Obiective-cheie naţionale
Programul de guvernare îşi propune să demareze implementarea viziunii dezvoltate în cadrul Programului Naţional „România Educată“ propus de Preşedintele României. Pentru operaţionalizarea acestei viziuni, Guvernul va susţine creşteri graduale, până în anul 2024, pentru finanţarea educaţiei, de până la 18% din bugetul naţional (6% din PIB) şi de până la 3% din bugetul naţional (1% din PIB) pentru finanţarea publică a cercetării.
Sunt prioritare următoarele obiective cu rol de reglementare a sistemului:
1. Revizuirea cadrului normativ naţional pentru a oferi coerenţă, predictibilitate şi stabilitate sistemului care să garanteze preluarea drepturilor câştigate şi prezente în legislaţia în vigoare pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, cât şi debirocratizarea în vederea uşurării procesului de înfiinţare de unităţi şcolare preuniversitare şi universitare. Reforma carierei didactice. Regândirea şi flexibilizarea formării iniţiale pe baze solide, mai ales prin activităţi practice la clasă, sub îndrumarea unor mentori cu experienţă, dar şi modele de bună practică din ţară şi din străinătate; formarea continuă se va corela cu nevoile de la nivel naţional şi comunitar. Implementarea unor politici meritocratice de salarizare. Schimbarea modului de evoluţie în carieră şi diversificarea profilurilor profesionale, în ideea stimulării abordărilor trans- şi inter-disciplinare;
2. Regândirea şi profesionalizarea guvernanţei sistemului de educaţie în concordanţă cu reforma administraţiei publice;
3. Crearea unui sistem coerent de evaluare a sistemului de educaţie, atât la nivel central, cât şi local, şi corelarea cu sistemul de finanţare; Corelarea sistemului de evaluare la programele de evaluare standardizate internaţional care au scopul de a măsura cât de bine sunt pregătiţi elevii să facă faţă provocărilor vieţii active sau vieţii educaţionale;
4. Digitalizarea procesului educaţional şi interconectarea bazelor de date, atât la nivel de sistem educaţional, cât şi în raport cu alte domenii, pentru a permite abordări integrate: WiFiCampus pentru toate şcolile şi universităţile de stat din România + Biblioteca Virtuală + îmbunătăţirea competenţelor digitale atât pentru elevi, cât şi pentru profesori;
5. Programe de incluziune socială şi oferirea de şanse egale la educaţie pentru reducerea părăsirii timpurii a şcolii şi a analfabetismului funcţional;
6. Crearea unor rute complete pentru profilurile teoretic, profesional şi vocaţional, care să includă toate nivelurile de calificare. Învăţământul profesional redevine un nod esenţial al legăturii educaţiei cu piaţa muncii, nemaifiind considerat o opţiune negativă a candidaţilor;
7. Profesionalizarea managementului unităţilor şi instituţiilor de învăţământ, astfel încât să se asigure stabilitatea, coerenţa şi competenţa în procesul de conducere a acestora;
8. Regândirea infrastructurii educaţionale şi de cercetare, pe baza tendinţelor demografice, migratorii şi socioeconomice, pentru a reduce decalajele şi a creşte performanţa sistemului de educaţie şi cercetare. Introducerea considerentelor legate de sustenabilitate şi protecţia mediului în abordarea investiţiilor în infrastructura şcolară;
9. Promovarea integrităţii şi eticii în sistemul educaţional. Realizarea unui Registru Unic Naţional Integrat al Diplomelor şi Actelor de Studiu (RUNIDAS) prin interconectarea şi completarea bazelor de date din sistemul de învăţământ preuniversitar - Sistemul Informatic Integrat al Învăţământului din România (SIIIR), REI şi, respectiv, din sistemul de învăţământ superior - Registrul matricol unic al universităţilor din România (RMUR) şi ANS, în vederea urmăririi parcursului educaţional al absolvenţilor, precum şi pentru prevenirea fraudelor în domeniul diplomelor/actelor de studii. RUNIDAS va cuprinde toate tezele de licenţă, disertaţiile şi lucrările de doctorat, dar şi diplomele de bacalaureat, licenţă, master şi doctor, eliberate de către unităţile şi instituţiile de învăţământ din România, şi va putea fi interogat în condiţiile respectării prevederilor GDPR şi a legislaţiei privind drepturile de autor. Pentru o susţinere eficientă a e-guvernanţei, RUNIDAS va putea fi conectat cu Registrul de Evidenţă al Salariaţilor din România (REVISAL), precum şi cu Baza de Date a Evidenţei Populaţiei.
III. Învăţământ preuniversitar: echitate şi calitate
1. Obiective specificeEducaţia timpurie: Acces pentru toţi copiii în creşe şi grădiniţe
1. Educaţia timpurie: Acces pentru toţi copiii în creşe şi grădiniţe
2. Extinderea reţelei de creşe în sistemul public, astfel încât să crească rata de cuprindere a copiilor cu vârste între 0-3 ani;
3. Asigurarea finanţării per elev pentru învăţământul antepreşcolar, conform prevederilor legale, începând cu anul şcolar 2021/2022;
4. Generalizarea treptată a cuprinderii copiilor de 5, 4 şi 3 ani în învăţământul preşcolar, până în anul 2025;
5. Realizarea standardelor specifice de asigurare a calităţii educaţiei timpurii, inclusiv cele privind spaţiul educaţional, dotările, activitatea psihopedagogică şi activităţile suport (ex. standarde privind îngrijirea, hrana copiilor, consilierea şi serviciile medicale);
6. Dezvoltarea şi actualizarea standardelor de pregătire şi a standardelor ocupaţionale pentru personalul din educaţia timpurie;
7. Actualizarea cadrului normativ privind construcţiile cu scop educaţional, precum şi proiectarea unor modele arhitecturale standard pentru construcţia de creşe şi grădiniţe, în colaborare cu Ordinul Naţional al Arhitecţilor.
Învăţământ primar şi secundar: Servicii educaţionale de calitate pentru toţi elevii
1. Creşterea accesului şi participării la educaţie de calitate pentru toţi copiii, indiferent de mediul de rezidenţă;
2. Scăderea ratei de părăsire timpurie a şcolii până la nivelul mediu înregistrat în Uniunea Europeană;
3. Scăderea semnificativă a ratei de analfabetism funcţional la copiii de 15 ani, similară mediei europene, conform cifrelor furnizate de testele PISA;
4. Generalizarea programelor „afterschool“ în unităţile de învăţământ de stat şi creşterea calităţii serviciilor oferite;
5. Oferirea serviciilor de consiliere şi orientare (inclusiv logopedie) pentru toţi elevii;
6. Revizuirea arhitecturii curriculare prin centrarea conţinuturilor pe profilul celui care învaţă, pe competenţele-cheie şi pe maximizarea potenţialului fiecărui copil;
7. Formarea cadrelor didactice în acord cu arhitectura curriculară şi pentru integrarea tehnologiei în procesul educaţional;
8. Valorificarea evaluărilor naţionale şi a evaluărilor curente, în vederea realizării intervenţiilor remediale pentru asigurarea progresului şcolar;
9. Realizarea şi implementarea standardelor de evaluare la fiecare disciplină şi an de studiu;
10. Introducerea portofoliului educaţional digital pentru actualizarea şi monitorizarea permanentă a parcursului educaţional al fiecărui copil şi identificarea imediată a măsurilor remediale necesare, inclusiv din perspectiva activităţii extraşcolare;
11. Introducerea/pilotarea unor modele noi de formare şi evaluare în ciclul superior al liceului (ex. bacalaureatul internaţional);
12. Dezvoltarea unui sistem de identificare a ariilor de performanţă ale elevilor (ex. identificarea talentelor în sport, artă, şah, abilităţi practice etc.) şi de sprijinire a celor cu abilităţi şi talente deosebite pentru a atinge excelenţa;
13. Creşterea alocării de fonduri pentru proiectele şcolare şi comunitare menite să promoveze interculturalitatea şi diversitatea etnică, ca resurse şi valori ale societăţii româneşti, inclusiv prin includerea istoriei minorităţilor etnice în manualele şi programele de istorie;
14. Regândirea arhitecturii învăţământului preuniversitar pentru a răspunde nevoilor de dezvoltare individuală a fiecărui tânăr, dar şi evoluţiilor în vederea eliminării rupturii dintre învăţământul obligatoriu şi piaţa muncii. Certificarea calificărilor din sistemul de învăţământ secundar superior în vederea valorificării lor pe piaţa muncii sau în tranziţia către alte forme de educaţie, inclusiv la filiera teoretică (ex. certificări informatică, limbi străine);
15. Reconfigurarea ciclurilor de învăţământ astfel încât toate traseele educaţionale să permită accesul spre o formă superioară de formare, indiferent de profilul urmat;
16. Realizarea reţelei şcolilor-pilot, în vederea implementării unor formule de administrare/management descentralizate şi a dezvoltării unor programe educaţionale inovative;
17. Creşterea puterii de decizie a consiliului de administraţie prin implicarea acestuia în procesul de selecţie al managementului instituţiei de învăţământ;
18. Veniturile realizate din gestionarea patrimoniului vor rămâne în proporţie de 100% la unităţile de învăţământ preuniversitar;
19. Creşterea calităţii învăţământului în mediul rural prin realizarea consorţiilor şcolare rurale prin acordarea unui cost standard per elev mărit celor ce fuzionează.
Învăţământ profesional şi vocaţional: Rute profesionale şi vocaţionale pentru o societate emergentă
1. Dezvoltarea rutelor de educaţie profesională în regim dual la nivel secundar şi terţiar;
2. Scăderea numărului de elevi dintr-o grupă şi creşterea numărului de grupe din clase în învăţământul profesional şi vocaţional;
3. Extinderea programelor de tip dual până la 30% din totalul programelor de educaţie profesională;
4. Revizuirea ofertei educaţionale, a curriculumului şi a programelor pentru ruta tehnologică şi profesională, pentru meserii emergente de pe piaţa muncii naţională şi internaţională;
5. Realizarea unui pachet de sprijin social pentru elevii din medii defavorizate care accesează învăţământul profesional şi dual, din surse europene/guvernamentale;
6. Dezvoltarea campusurilor şcolare, mai ales în localităţile care oferă educaţie profesională în regim dual, pe baza indicatorilor din cadrul strategiei privind infrastructura şcolară, elaborată cu sprijinul Băncii Mondiale;
7. Dezvoltarea centrelor de învăţământ dual, corelate cu cerinţele operatorilor economici din zona respectivă;
8. Crearea unui sistem naţional de monitorizare a inserţiei absolvenţilor pe piaţa muncii sau a continuării studiilor într-o formă superioară de educaţie, prin interoperabilitatea sistemelor informatice din sectoare diferite de activitate (educaţie, muncă, finanţe etc.)
Cariera didactică: Profesionişti în educaţie
1. Regândirea sistemului de formare iniţială, valorificarea liceelor pedagogice în cariera didactică şi extinderea masteratului didactic, respectiv extinderea ofertei de cursuri postuniversitare de conversie profesională;
2. Creşterea gradului de pregătire practică a profesionistului în educaţie şi diversificarea contextelor de formare (DPPD, masterat didactic etc.);
3. Formarea cadrelor didactice pentru identificarea situaţiilor de risc de abandon şcolar şi crearea instrumentelor necesare pentru gestionarea acestora;
4. Formarea specifică a cadrelor didactice pentru integrarea în învăţământul de masă a elevilor cu CES;
5. Realizarea profilului de competenţe al cadrului didactic pentru fiecare nivel de învăţământ;
6. Dezvoltarea unor mecanisme de monitorizare a impactului programelor de formare asupra calităţii procesului educaţional;
7. Salarizarea atractivă diferenţiată pe criterii de performanţă şi specificul comunităţii educaţionale;
8. Regândirea organizării examenului de titularizare la nivelul unităţii de învăţământ şi redefinirea noţiunii de titularizare.
Managementul unităţilor de învăţământ: Management profesionist în fiecare unitate de învăţământ
1. Profesionalizarea managementului prin asigurarea accesului la programe de formare la nivel de master şi la resurse de calitate pentru directorii unităţilor de învăţământ şi pentru aspiranţii la cariera managerială;
2. Creşterea autonomiei unităţilor de învăţământ atât în privinţa resursei umane, curriculumului la decizia elevului/scolii/comunităţii, cât şi a managementului financiar, pe baza unor contracte de management cu indicatori măsurabili;
3. Digitalizarea proceselor de management şi administrative la nivelul unităţilor de învăţământ preuniversitar;
4. Construirea unui sistem de Big Data şi Inteligenţă artificială capabil să interpreteze datele, să identifice punctele slabe din sistemul de educaţie şi să realizeze previziuni;
5. Susţinerea financiară a autorităţilor locale pentru rezolvarea integrală a situaţiilor unităţilor de învăţământ cu toalete în curte, fără acces la apă şi canalizare sau fără internet;
6. Clarificarea atribuţiilor şi responsabilităţilor inspectoratelor şcolare, în vederea reducerii birocraţiei, a limitării suprapunerilor de responsabilităţi cu alte instituţii şi a eficientizării activităţii acestora;
7. Identificarea şi reabilitarea şcolilor cu risc seismic sau cu vulnerabilităţi care afectează semnificativ procesul educaţional (grad de risc ridicat la incendiu, în domeniul sanitar etc.).
8. Regândirea modului de organizare a concursului pentru managementul şcolar, în acord cu descentralizarea şi cu reforma administrativă, pentru a fi organizat la nivelul unităţii de învăţământ;
9. Dezvoltarea unor instrumente de guvernanţă care să stimuleze participarea activă a partenerilor educaţionali (precum reprezentanţii elevilor, părinţilor, sindicatelor şi ai mediului privat)
Infrastructura şcolară
1. Construirea de creşe şi grădiniţe, în acord cu obiectivele privind rata de cuprindere a copiilor cu vârsta 0-6 ani;
2. Construirea de terenuri şi săli de sport pentru unităţile de învăţământ din zona educaţiei timpurii;
3. Realizarea unor proiecte cu versiuni moderne de arhitectură a instituţiilor educaţionale care să faciliteze personalizarea educaţiei pentru nevoile elevilor/studenţilor - inclusiv prin utilizarea opţiunilor de digitalizare a resurselor învăţării;
4. Elaborarea unui proiect naţional de reabilitare şi extindere a reţelei de şcoli gimnaziale, şcoli profesionale şi licee, în conformitate cu Strategia privind infrastructura şcolară;
5. Dezvoltarea laboratoarelor didactice atât în sfera preuniversitară, cât şi în sfera universitară;
6. Construcţia şi dezvoltarea de campusuri şcolare de toate tipurile;
7. Construirea de internate/cămine studenţeşti;
8. Dezvoltarea unor centre regionale responsabile cu dezvoltarea şi asigurarea de resurse pentru infrastructura IT din învăţământul preuniversitar.
III. Măsuri operaţionalePe termen scurt şi mediu am identificat mai multe măsuri specifice - parte din planul operaţional de transformare a sistemului de educaţie prin implementarea strategiei România Educată, după cum urmează:
a)Pentru extinderea accesului la educaţie de calitate pentru toţi elevii:
– Alocarea a 6% din PNRR pentru educaţie;
– Deschiderea unor linii de finanţare din fonduri europene pentru construcţia şi/sau modernizarea creşelor şi grădiniţelor sau a altor tipuri de unităţi care furnizează servicii de timpuriu în baza unui plan naţional multianual de asigurare a necesarului de unităţi de învăţământ antepreşcolar şi preşcolar, cu prioritate în zonele cu deficit de ofertă educaţională pentru segmentul de vârstă 0-6 ani;
– Organizarea stagiilor de formare a resursei umane din creşe şi grădiniţe;
– Deducerea parţială a investiţiei din impozitele plătite de către companiile cu peste 100 de angajaţi pentru a le încuraja să construiască grădiniţe şi creşe;
– Acordarea creditului fiscal pentru înscrierea copiilor la creşe şi grădiniţe. Angajatorii vor avea posibilitatea de a acoperi parţial costurile de creşă şi grădiniţă ale angajaţilor în schimbul unor deduceri de impozit;
– Continuarea programelor de sprijin financiar pentru familiile cu posibilităţi reduse, pentru asigurarea pachetului educaţional: acordarea de tichete valorice, vouchere, ghiozdane şi rechizite, din fonduri europene;
– Generalizarea programului „masă caldă la şcoală“ şi „şcoală după şcoală“
– Aplicarea unui sistem unitar la nivel naţional de acordare a burselor pentru elevi fără discriminare, în funcţie de resursele bugetare ale comunităţilor locale;
– Realizarea unui program transparent de finanţare a internatelor şcolare, care să acopere în mod real cheltuielile de funcţionare a acestora, inclusiv cele de personal;
– Organizarea examenului de evaluare a elevilor de clasa a VIII-a şi ulterior a bacalaureatului la limba şi literatura română conform programei şcolare speciale în vigoare pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale;
– Guvernul României va adopta şi implementa o strategie naţională pentru creşterea gradului de cunoaştere a limbii române de către cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale. Se au în vedere următoarele direcţii de acţiune:
– aplicarea prevederilor Legii educaţiei naţionale în privinţa predării limbii române pentru elevii care studiază în limbile minorităţilor naţionale;
– finanţarea unui program de schimburi de elevi, cu scopul de a avea posibilitatea utilizării (mai extinse) a limbii române;
– finanţarea unor tabere de limbă română pentru elevii care studiază în limbile minorităţilor naţionale;
– finanţarea unui program de suport educaţional, prin practica pedagogică a studenţilor de la facultăţile de limbă română în şcolile şi comunităţile minorităţilor naţionale;
– finanţarea fondului de carte în limba română pentru elevii care studiază în limbile minorităţilor naţionale (inclusiv carte digitală).
– Armonizarea abilităţilor cognitive şi vocaţionale ale elevilor şi facilitarea dezvoltării competenţelor în cele cinci tipuri de literaţii: literaţia citirii/comunicării, literaţia digitală, literaţia matematică, literaţia ştiinţifică şi literaţia culturală;
– Introducerea bacalaureatului diferenţiat în învăţământul românesc;
– Oferirea posibilităţii de a organiza unităţi de învăţământ în limbile minorităţilor naţionale, cu personalitate juridică proprie, care să deţină structuri în mai multe unităţi administrativ- teritoriale. Pentru aceste unităţi şcolare se va oferi un coeficient mărit al costului standard per elev, având în vedere aria de acoperire geografică mărită;
– Realizarea evaluării complexe a copiilor la intrarea în sistemul de educaţie;
– Dezvoltarea unui mecanism de monitorizare permanentă a evoluţiei educaţionale a unui copil (situaţia şcolară, evaluare psihosocială şi comportamentală, activităţi extracurriculare) şi semnalizarea din timp a situaţiilor cu risc de părăsire timpurie a şcolii.
b)Pentru îmbunătăţirea formării cadrelor didactice:
– Focalizarea formării cadrelor didactice către dezvoltarea competenţelor digitale şi de realizare şi utilizare a resurselor educaţionale deschise;
– Includerea în formarea iniţială a cadrelor didactice a unui modul special pentru însuşirea competenţelor de predare în regim simultan, cu precădere pentru cadrele didactice din educaţia timpurie şi învăţământul primar;
– Finanţarea de la bugetul de stat a locurilor de studiu alocate programelor de masterat didactic;
– Revizuirea tuturor programelor de formare continuă disponibile cadrelor didactice şi dezvoltarea sistemelor de recunoaştere şi validare a învăţării dobândite în contexte informale şi nonformale;
– Introducerea sistemului dublei specializări în formarea iniţială a cadrelor didactice;
– Configurarea unor trasee flexibile în carieră pentru cadrele didactice: mentorat, coaching, asigurarea calităţii, cercetare, programe extracurriculare etc.;
– Finanţarea din fonduri europene a proiectelor pentru formarea personalului de sprijin (consilieri, psihologi, logopezi, profesori de sprijin şi mentori şcolari) şi pentru încadrarea lor în şcoli astfel încât raportul dintre consilieri şi elevi să se reducă la 1:400; posibilitatea şcolilor de a contracta servicii specializate în cazul în care nu pot angaja/nu au nevoie permanent de personal de sprijin.
c)Pentru infrastructura educaţională, siguranţa spaţiilor de învăţământ:
– Pentru accesul în mod egal la educaţie al copiilor şi al tinerilor şi asigurarea condiţiilor de desfăşurare a procesului educaţional într-un singur schimb, vor fi realizate investiţii prin programele de dezvoltare locală în:
– 2.500 de creşe, grădiniţe şi şcoli (construcţii noi şi reabilitări), cu o valoare 12,5 miliarde de lei;
– 2.000 şcoli (construcţii noi şi reabilitări), cu o valoare 10 miliarde de lei;
– 40 campusuri şcolare (şcoală, liceu, internat, teren sport, ateliere, laboratoare, cantină), cu o valoare de 2 miliarde de lei;
– 30 cămine studenţeşti (10.000 locuri de cazare cu o valoare de 1,4 miliarde de lei);
– 8 centre universitare - reabilitare, cu o valoare de 1,5 miliarde de lei;
– 40 tabere şcolare, cu o valoare de 1 miliard de lei.
– Dotarea corespunzătoare a spaţiilor educaţionale/unităţilor de învăţământ cu mobilier modular ergonomic, materiale didactice şi tehnologice adecvate erei digitale;
– Extinderea infrastructurii pentru înfiinţarea de noi clase, cu efective mai mici, acolo unde şcolile au cereri foarte mari, prin eliminarea excepţiilor cu privire la depăşirea numărului maxim de elevi din clasă, pe baza revizuirii legislaţiei actuale;
– Achiziţia de autobuze/microbuze şcolare ajustate nevoilor unităţilor şcolare;
– Accesibilizarea tuturor spaţiilor educaţionale pentru copii cu CES sau diverse forme de handicap;
– Clarificarea şi simplificarea procedurilor cu privire la obţinerea autorizaţiilor sanitare şi a avizelor ISU;
– Organizarea de programe educaţionale în parteneriat cu reprezentanţii societăţii civile pentru reducerea fenomenului de bullying din şcoli;
– Mărirea fondurilor pentru proiecte şcolare şi comunitare menite să promoveze interculturalitatea şi diversitatea etnică, ca resurse şi valori ale societăţii româneşti.
d)Pentru digitalizarea unităţilor de învăţământ:
– Dezvoltarea Platformei E-portofoliu care va gestiona portofoliile educaţionale digitale ale elevilor, profesorilor şi şcolii. Portofoliul va fi generat automat, după completarea catalogului electronic, şi va cuprinde note, evaluarea sumativă a elevilor pe întreg parcursul şcolar, observaţiile consilierilor şcolari, finalizându-se cu realizarea unui profil şi a unor recomandări de recuperare, dacă este cazul;
– Realizarea şi aplicarea bateriilor de teste standardizate digitale în vederea orientării profesionale şi vocaţionale a tuturor elevilor;
– Operaţionalizarea Bibliotecii Virtuale şi asigurarea de resurse educaţionale deschise pentru care să acopere integral conţinuturile aferente pregătirii elevilor pentru examenele naţionale până în anul 2021;
– Accesibilizarea tuturor resurselor educaţional digitale (inclusiv a Bibliotecii Virtuale) şi pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale şi asigurarea tuturor fondurilor necesare pentru acest scop;
– Implementarea generalizată a Catalogului Virtual începând cu anul şcolar 2022-2023;
– Conectarea la internet a tuturor unităţilor de învăţământ în regim de urgenţă;
– Transparentizarea managementului şcolar prin publicarea pe pagina web a fiecărei unităţi de învăţământ a tuturor documentelor de interes public (regulament intern, decizii CA, execuţie bugetară, rapoarte, evaluări externe etc.);
– Asigurarea competenţelor digitale şi de integrare a tehnologiei în formarea iniţială şi continuă, prin module de tehnologie în programele academice universitare;
– Alinierea unităţilor de învăţământ la conceptul de „Smart School“, în concordanţă cu Strategia de Digitalizare a Educaţiei din România, 2021-2027.
e)Pentru finanţarea unităţilor de învăţământ din zone vulnerabile:
– Creşterea capacităţii instituţionale a şcolilor din zone defavorizate prin dezvoltarea programelor de tip colaborativ între unităţile de învăţământ din medii de rezidenţă diferite;
– Finanţarea resurselor suplimentare pentru şcolile care deservesc preponderent comunităţi minoritare sau sărace, inclusiv pentru angajarea de personal suport şi activităţi de implicare a comunităţii în viaţa şcolii, prin programe europene şi bugetul naţional;
– Finanţarea unor pachete de sprijin pentru şcolile din mediul rural şi/sau din comunităţi dezavantajate, pentru a atrage cadre didactice motivate şi pregătite care să asigure educaţie de calitate copiilor din aceste zone;
– Oferirea pachetelor de servicii integrate pentru elevii cu risc crescut de abandon şcolar şi celor cu cerinţe educaţionale speciale: servicii de consiliere, cazare, servicii de masă, servicii medicale, servicii educaţionale de sprijin, servicii sociale, acces la echipamente şi resurse educaţionale specifice pentru cei cu nevoi educaţionale speciale sau cu diverse forme de dizabilitate etc.;
– Acordarea de granturi, din fonduri europene, pentru dezvoltarea unor programe educaţionale inovative de către unităţile de învăţământ.
IV. Învăţământ superior - integritate şi performanţă
1. Reforma universităţilor pentru a spori performanţa, autonomia şi adecvarea lor socială:
– Actualizarea modului de finanţare a universităţilor în concordanţă cu obiectivele de dezvoltare naţională, cu misiunea asumată şi cu performanţa asociată obiectivelor strategice. Principiul de bază este că finanţarea trebuie să urmeze performanţa şi interesele strategice ale României;
– Clasificarea universităţilor în funcţie de performanţă, de misiunea asumată şi de rolul pe care îl joacă la nivel internaţional, naţional sau regional; acest lucru se va face prin finalizarea dezbaterii şi asumarea unei metodologii transparente de clasificare a universităţilor şi ierarhizare a programelor de studii;
– Consolidarea autonomiei universitare, prin completarea cadrului legal, în sensul flexibilizării utilizării finanţării de bază şi veniturilor proprii, pentru susţinerea activităţilor didactice şi de cercetare, inclusiv pentru cheltuieli de capital, în paralel cu creşterea răspunderii publice a universităţilor faţă de transparenţa decizională şi financiară a acestora;
– Utilizarea eficientă a resurselor şi creşterea competitivităţii în plan internaţional, prin încurajarea creării de consorţii universitare performante de tipul universităţilor metropolitane (modelul francez), care să asigure şi o cooperare intensificată între universităţi şi institute de cercetare;
– Promovarea unor politici publice care să încurajeze înfiinţarea de către universităţi a programelor de studii interdisciplinare, ca de exemplu artificial intelligence, behavioral economics, cognitive sciences, corelate cu cererile de pe piaţa forţei de muncă;
– Aplicarea unitară la universităţile de stat multiculturale a legislaţiei specifice în vigoare;
– Continuarea implementării masteratului didactic, pentru a avea o resursă umană bine pregătită şi adaptată în scopul formării actualelor generaţii de elevi prin aplicarea unor tehnici pedagogice apte pentru ca aceştia să dobândească competenţe şi abilităţi suficiente pentru dezvoltarea personală şi profesională. Astfel, vom avea un corp profesionalizat de cadre didactice bine pregătite, la curent cu cele mai noi tehnici pedagogice. Abordarea formării iniţiale pentru cariera didactică într-o nouă paradigmă pentru a asigura posibilitatea unor trasee multiple de acces în carieră;
– Pregătirea profesorilor pentru învăţământul preuniversitar necesită reintroducerea dublelor specializări la nivel de licenţă şi consolidarea actualelor masterate didactice astfel încât să existe ca şi rezultat o diplomă de profesor cu dublă specializare. Totodată, pentru a asigura eficient şi la nivel calitativ superior formarea cadrelor didactice pentru sfera preuniversitară, trebuie alocată a finanţare mărită pregătirii pedagogice a cadrelor didactice, fiind necesară creşterea substanţială a cotei de finanţare alocată studenţilor care se înscriu la modulul I şi II. Se impune şi regândirea funcţionării Departamentelor pentru Pregătirea Personalului Didactic;
– Consolidarea studiilor terţiare nonuniversitare, ca nivel superior de pregătire al rutei profesionale, cu precădere în domenii deficitare pe piaţa muncii, ţinându-se cont de tendinţele actuale ale pieţei muncii şi de migraţia forţei de muncă;
– Asigurarea cadrului legal pentru dezvoltarea în universităţi de rute diferenţiate de carieră pentru cercetători şi cadre didactice: posturi exclusiv didactice, posturi exclusiv de cercetare şi posturi mixte;
– Asigurarea cadrului legal pentru plata finanţării per elev pentru universităţile acreditate, cu predare în limba minorităţilor naţionale, pentru specializările care nu se află în oferta niciunei instituţii de învăţământ din sistemul public din România, cu predare în limba minorităţii respective;
– Asigurarea sprijinului financiar pentru studenţi prin stabilirea unui cuantum minim al burselor studenţeşti;
– Participarea reală a studenţilor în luarea deciziilor - prin garantarea a minimum 25% reprezentare în toate structurile decizionale sau consultative universitare, inclusiv 25% la procesul de alegere a rectorului;
– Finanţarea de bază trebuie făcută pe baza unui cost standard, nu pe bază de coeficienţi stabiliţi acum 25 de ani, cu menţinerea finanţării suplimentare pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale;
– Renunţarea la blocarea fondurilor universităţilor la final de an în cazul în care acestea nu se cheltuiesc, astfel încât soldul să se poată cheltui fără acordul Ministerului Educaţiei şi al Ministerului de Finanţe;
– Eliminarea adaosului comercial de la cantinele din interiorul universităţilor, acestea nefiind centre de profit;
– Introducerea registrului furnizorilor de formare continuă cu condiţia ca acestea să fie evaluate de ARACIS sau o instituţie asemănătoare;
– Reorganizarea şi eficientizarea activităţii tuturor organismelor subordonate sau consultative ale MEN, precum şi din cadrul ecosistemului naţional de educaţie: CNATDCU, CNFIS, CNSPIS, ANC, ARACIS etc.;
– Temele de cercetare doctorală finanţate de la buget care reprezintă cereri venite din mediul economico-social pot primi finanţare suplimentară de la bugetul de stat.
2. Internaţionalizarea învăţământului superior, pentru creşterea competitivităţii şi compatibilizarea cu universităţile europene:
– Susţinerea universităţilor româneşti membre ale unor Reţele de Universităţi Europene prin alinierea practicilor administrative la cele recomandate la nivel european, pentru a facilita realizarea obiectivelor;
– Simplificarea procedurilor de admitere şi înmatriculare a studenţilor străini, prin generalizarea pre-admiterii condiţionate şi susţinerea optimizării timpului de obţinere a vizei de studiu;
– Dezvoltarea dimensiunii internaţionale a învăţământului terţiar şi atingerea unui nivel de participare în programe de mobilităţi pentru minimum 20% dintre studenţii înmatriculaţi în programe de licenţă şi master şi 80% dintre doctoranzi;
– Reglementarea cadrului legal cu privire la joint degree; în absenţa reglementării legale a acestui concept, cele 10 universităţi româneşti deja integrate în Reţele Universităţilor Europene nu vor putea elibera diplome joint degree, neputându-şi valorifica internaţional expertiza şi potenţialul academic, şi nici obiective deja asumate în proiectele câştigate prin competiţie europeană;
– Actualizarea cadrului legal aplicabil calificărilor şi standardelor ocupaţionale, precum şi evaluării calităţii în învăţământul superior. Pentru a avea un învăţământ superior flexibil şi adaptat la nevoile societăţii, în plan intern şi internaţional se vor susţine prioritar învăţământul dual, dubla specializare, procesul de lifelong learning, focalizarea pe learning outcomes şi reglementarea joint degree.
3. Consolidarea performanţei şi integrităţii cercetării universitare:
– Dezvoltarea cercetării în universităţi prin finanţarea universităţilor publice în acord cu Planul Naţional de Relansare şi Rezilienţă, în regim competitiv, cu scopul de a dezvolta resursele umane specializate în cercetare, infrastructurile de cercetare, precum şi mecanisme de monitorizare şi evaluare a calităţii şi relevanţei activităţilor de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI);
– Suplimentarea finanţării de bază printr-un capitol bugetar dedicat finanţării cercetării ştiinţifice din universităţi (în prezent universităţile nu primesc nicio formă de finanţare instituţională pentru cercetare ştiinţifică, în pofida rolului lor esenţial în producţia ştiinţifică). în acest fel se va susţine dezvoltarea activităţilor CDI în universităţile publice, crescând performanţa şi vizibilitatea cercetării româneşti în plan internaţional;
– Evaluarea şi reforma şcolilor doctorale, inclusiv prin evaluarea calităţii procesului educaţional din cadrul acestui parcurs academic, pentru creşterea performanţei şcolilor doctorale, în condiţii de transparenţă, etică şi integritate academică;