Despre Strategia Națională de Apărare a Țării 2025–2030

[Consilier juridic]

INFORMARE către unitățile de învățământ privind obligațiile instituționale rezultate din Strategia Națională de Apărare a Țării 2025–2030

Stimate doamne / stimați domni directori,

În temeiul prevederilor Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2025–2030, aprobate prin hotărâre a CSAT și publicate de Administrația Prezidențială, unitățile de învățământ au responsabilități directe în consolidarea **integrității instituționale**, prevenirea faptelor de **corupție**, întărirea **rezilienței comunitare** și dezvoltarea **culturii de securitate** la nivelul elevilor și personalului.

Prezenta informare sintetizează obligațiile și direcțiile de acțiune relevante pentru sistemul de educație preuniversitar.



## **1. Prevenirea și combaterea corupției în instituțiile școlare**

Strategia califică corupția drept **vulnerabilitate majoră la adresa securității naționale**. În acest context, unitățile de învățământ au obligația de a consolida mecanismele interne de integritate prin:

* implementarea și respectarea **procedurilor interne** (SCIM, etică, achiziții, gestionarea resurselor);
* asigurarea **transparenței** în toate activitățile sensibile (achiziții, contracte, plăți, selecții, concursuri);
* prevenirea conflictelor de interese și raportarea situațiilor care pot afecta imparțialitatea;
* derularea periodică a instruirilor privind **integritatea și conduita profesională**;
* aplicarea măsurilor privind **răspunderea disciplinară și contravențională** acolo unde este cazul.

---

## **2. Cultură de securitate și reziliență comunitară**

Unitățile de învățământ sunt chemate să contribuie la formarea unei culturi de securitate, prin:

* activități educaționale privind **gândirea critică**, **combaterea dezinformării**, responsabilitatea civică și comportamentul preventiv;
* colaborarea cu ISJ, poliție, jandarmerie, ISU și DGASPC pentru prevenirea riscurilor din comunitate;
* informări periodice pentru elevi, profesori și părinți privind siguranța online, securitatea cibernetică și comportamentele de risc;
* includerea în activitățile școlare a temelor legate de **solidaritate comunitară**, reacție în situații de urgență și comportament responsabil.

---

## **3. Prevenirea și gestionarea riscurilor și vulnerabilităților din mediul școlar**

Strategia subliniază necesitatea unui mediu școlar sigur și predictibil. În acest sens, unitățile au obligația:

* să aplice cu rigoare reglementările privind **prevenirea violenței școlare** și procedurile interne de raportare;
* să gestioneze corespunzător situațiile care pot afecta siguranța elevilor, inclusiv cazuri de abuz, neglijare, bullying, trafic de minori sau comportamente de risc;
* să asigure respectarea securității fizice a spațiilor școlare și funcționarea infrastructurilor de siguranță.

---

## **4. Securitate cibernetică și protecția datelor**

Unitățile de învățământ sunt obligate să:

* consolideze măsurile de **protecție a datelor cu caracter personal (GDPR)**;
* prevină accesul neautorizat la platformele digitale și la bazele de date ale școlii;
* instruiască personalul și elevii în privința comportamentelor de securitate digitală;
* raporteze prompt incidentele de securitate cibernetică.

---

## **5. Integritate profesională și etică instituțională**

Personalul didactic și nedidactic trebuie să manifeste:

* comportament conform **normelor de etică**,
* respectarea funcției publice de educare,
* atitudine de imparțialitate, corectitudine, responsabilitate și neutralitate politică;
* raportarea promptă a faptelor care pot afecta integritatea instituției sau siguranța elevilor.

---

## **6. Cooperare interinstituțională**

Unitățile vor colabora cu:

* ISJ Hunedoara,
* autoritățile publice locale,
* Poliție / Jandarmerie,
* ISU,
* DGASPC,
* organizații partenere acreditate,

în vederea implementării activităților de prevenție, informare și intervenție, conform atribuțiilor legale.

---

# **Concluzie**

Strategia Națională de Apărare 2025–2030 plasează educația în centrul efortului național de consolidare a rezilienței, integrității și securității societății. Vă rugăm să dispuneți măsurile necesare pentru alinierea activităților unității la aceste direcții strategice.

5 Adevăruri Surprinzătoare din Noua Strategie de Apărare a României: Ce Înseamnă Ele Pentru Tine

Documentele oficiale sunt rareori captivante. Pline de limbaj tehnic și formulate cu prudență birocratică, strategiile naționale par adesea destinate mai degrabă arhivelor decât cetățenilor. Cu toate acestea, ele conțin ADN-ul viziunii unui stat despre propriul viitor. Propunerea de „Strategie Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030” face mai mult decât atât: ea semnalează un potențial punct de cotitură în percepția de sine a României, marcând tranziția de la un stat post-comunist concentrat pe integrare la un actor matur, cu o agendă proprie.

Dincolo de formulările formale, documentul ascunde o serie de schimbări de perspectivă surprinzătoare, care, împreună, conturează o nouă ambiție națională. Nu este doar un plan militar, ci o radiografie autocritică a slăbiciunilor interne și o declarație curajoasă a rolului pe care România dorește să îl joace în regiune. Ce ne spune, de fapt, acest text despre viziunea României pentru următorii ani și, mai important, ce rol avem noi, cetățenii, în această viziune?

Vom explora în continuare cinci dintre cele mai impactante idei din noua strategie, traducându-le într-un limbaj direct pentru a dezvălui coerența unui proiect național neașteptat de îndrăzneț.


--------------------------------------------------------------------------------


1. Surpriza #1: Cetățeanul, nu Statul, este în centrul apărării naționale.

O schimbare de paradigmă, poate cea mai profundă din document, este repoziționarea fundamentală a conceptului de securitate. Spre deosebire de strategiile anterioare, axate pe capabilități și alianțe, noua viziune ancorează securitatea națională în contractul social dintre stat și cetățean. Documentul afirmă tranșant că nu este despre statul român, ci despre „obligațiile fundamentale ale instituțiilor publice față de români”.

Această perspectivă leagă direct corupția și ineficiența administrativă de capacitatea de apărare a țării. Logica este simplă și brutal de onestă: un stat care nu își servește cetățenii își pierde legitimitatea și, implicit, loialitatea acestora în fața unei crize. Impactul acestei idei este capturat perfect într-un pasaj de o sinceritate rară pentru un document oficial:

Să o spunem fără ocolișuri: cetățenii noștri ar putea ezita să apere o Românie coruptă, dar vor fi pe deplin solidari cu o țară care le apără cu bună credință libertățile și interesele.

Aceasta nu este o simplă figură de stil, ci un calcul strategic ce redefinește reziliența națională. Strategia postulează că legitimitatea unui guvern este un activ de apărare la fel de important ca o escadrilă de avioane de luptă.


--------------------------------------------------------------------------------


2. Un concept nou pe scena geopolitică: „Independența Solidară”.

Piatra de temelie a noii viziuni externe este conceptul de „independență solidară”. La prima vedere, alăturarea celor doi termeni pare un paradox. În realitate, definește politica externă a unei națiuni mature, care a depășit stadiul de simplu beneficiar de securitate.

Conceptul are două componente esențiale:

* Independența: Reflectă maturitatea atinsă de România, care îi permite să își urmărească „responsabil și matur propriile interese”. Este recunoașterea faptului că țara are capacitatea de a-și defini și promova obiectivele naționale.
* Solidaritatea: Reafirmă loialitatea neclintită față de partenerii din NATO și UE. Strategia subliniază că tocmai apartenența la aceste structuri a creat condițiile pentru noua postură de încredere a României.

Viziunea este cea a unui partener puternic și sigur pe sine, care înțelege că cea mai bună contribuție la o alianță este propria sa forță și capacitatea de a acționa decisiv. Nu mai este vorba doar de a primi garanții de securitate, ci de a deveni un furnizor de stabilitate regională, tocmai prin urmărirea inteligentă a propriilor interese, aliniate cu valorile comune.


--------------------------------------------------------------------------------


3. O recunoaștere dură: Instituțiile statului au rămas în urma economiei.

Într-un act de autocritică surprinzător pentru un document de acest calibru, strategia admite un decalaj periculos: dinamismul societății și al economiei private a depășit capacitatea de adaptare a aparatului de stat. Această „asimetrie” nu mai este văzută ca o problemă administrativă, ci ca o vulnerabilitate strategică.

Pasajul relevant este direct și fără echivoc:

...prin hărnicia, sacrificiile și creativitatea românilor, economia țării noastre a avansat mai rapid decât instituțiile care compun arhitectura statului. Această asimetrie nu mai poate totuși continua...

Implicațiile sunt clare: instituțiile publice ineficiente și birocratice slăbesc statul din interior. Strategia însăși identifică aceste probleme drept vulnerabilități critice, citând explicit „capacitatea redusă a administrației publice” (punctul 63) și corupția care „vulnerabilizează în mod profund statul de drept” (punctul 64). Această admitere onestă a slăbiciunilor instituționale nu este un exercițiu de autoflagelare; mai degrabă, este fundația necesară pentru cea mai îndrăzneață afirmație a strategiei: România este pregătită să devină o putere regională.


--------------------------------------------------------------------------------


4. O ambiție neașteptată: România vrea să devină o putere regională.

Aici, strategia face un salt de la prudență la ambiție pură, marcând o schimbare semnificativă în proiecția geopolitică a țării. Documentul afirmă, fără ocolișuri, că România trebuie să își asume un rol pe măsura potențialului său, formulând un obiectiv extrem de clar:

Țara noastră are argumente să se proiecteze pe termen mediu drept principala putere a Europei de Sud-Est și a doua mare putere la est de Germania, după Polonia.

Această viziune este fundamentată pe dimensiunile „teritoriale, demografice și economice” ale țării și pe poziția sa geostrategică. Este o declarație că a sosit momentul ca statutul României să reflecte aceste realități obiective. Acest obiectiv marchează trecerea de la un rol preponderent reactiv, concentrat pe propria securitate, la unul pro-activ, de „jucător geopolitic” capabil să își proiecteze influența, să modeleze mediul de securitate regional și să contribuie decisiv la stabilitatea Europei de Sud-Est.


--------------------------------------------------------------------------------


5. Războiul se poartă și în școli sau spitale: Securitatea înseamnă mai mult decât tancuri.

În final, noua strategie operează cu o definiție extinsă și modernă a securității naționale, reflectând o înțelegere matură a faptului că puterea unei națiuni în secolul XXI nu se măsoară doar în capabilități militare. Documentul afirmă că securitatea este un concept multidimensional, care depinde de sănătatea întregului organism social.

Printre domeniile non-militare menționate ca fiind critice pentru securitatea națională se numără:

* Educațional, cultural, de sănătate, social și demografic
* Economic și energetic
* De mediu

Strategia transformă această idee dintr-una abstractă într-o realitate concretă, identificând vulnerabilități precum „precaritatea educației și abandonul școlar” (punctul 67) sau „accentuarea declinului populației” (punctul 68) ca fiind riscuri directe la adresa securității naționale. Astfel, apărarea țării începe în sălile de clasă, în spitale și în mediul de afaceri. Investiția în capitalul uman devine, în această viziune, la fel de importantă ca investiția în tehnică militară.


--------------------------------------------------------------------------------


Concluzie

„Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030” este mai mult decât o actualizare de rutină. Cele cinci idei prezentate se leagă între ele pentru a forma o viziune unitară a maturității naționale: o democrație matură își ancorează puterea în cetățenii săi, nu în instituții; o politică externă matură acționează cu independență în cadrul alianțelor; o administrație matură își recunoaște deficiențele pentru a le putea corecta; iar o națiune matură își proiectează ambițiile și înțelege că adevărata putere izvorăște din educația, sănătatea și prosperitatea poporului său.

În esență, documentul este un apel la un nou contract social, în care statul trebuie să demonstreze că merită să fie apărat. Întrebarea fundamentală rămâne: această viziune a unei Românii puternice, centrate pe cetățean, va rămâne un simplu document pe hârtie sau poate deveni un proiect național autentic? Și, mai ales, care este rolul fiecăruia dintre noi în a transforma această ambiție în realitate?