Încadrarea și menținerea în funcție în învățământul preuniversitar 2026

[Consilier juridic]

Încadrarea și menținerea în funcție în învățământul preuniversitar – o condiție permanentă, nu o formalitate administrativă

În practica administrativă a unităților de învățământ apare periodic întrebarea dacă obligația prezentării cazierului judiciar și a certificatului de integritate comportamentală privește doar momentul angajării sau reprezintă o condiție care trebuie îndeplinită pe întreaga durată a exercitării funcției.
Răspunsul legislației este clar: nu discutăm despre o simplă condiție de acces în sistem, ci despre o condiție permanentă de menținere în funcție.

1. Protecția elevului, înaintea oricărui interes individual
Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 a introdus una dintre cele mai ferme reglementări privind integritatea personalului din educație.
Potrivit art. 168 alin. (7), nu poate ocupa sau exercita o funcție didactică de predare, de îndrumare și control, didactică auxiliară, administrativă ori de conducere persoana care a fost condamnată definitiv pentru anumite categorii de infracțiuni grave, dacă nu a intervenit reabilitarea.
Lista nu este una întâmplătoare. Ea cuprinde infracțiuni contra vieții, integrității corporale, libertății persoanei, infracțiuni sexuale, rele tratamente aplicate minorului, trafic de minori, proxenetism, luare și dare de mită, trafic de influență, fals și uz de fals sau furt calificat.
Legiuitorul transmite astfel un mesaj fără echivoc: școala trebuie să fie un spațiu sigur, iar integritatea persoanelor care lucrează cu elevii nu este negociabilă.

2. Nu doar profesorii sunt vizați
O interpretare superficială ar putea conduce la concluzia că aceste reguli se aplică exclusiv cadrelor didactice.
În realitate, legea are o sferă mult mai largă.
Sunt vizate cadrele didactice de predare, personalul de îndrumare și control, personalul didactic auxiliar, personalul administrativ, personalul de conducere, orice persoană care desfășoară activități didactice în sistemul de învățământ.
Această abordare este firească. Siguranța elevului nu depinde doar de profesorul aflat la catedră, ci de întregul personal care intră în contact cu mediul școlar.

3. Cazierul și certificatul de integritate nu sunt simple hârtii
Metodologiile anuale privind mobilitatea personalului didactic au menținut constant obligația prezentării certificatului de cazier judiciar a certificatului sau adeverinței de integritate comportamentală.
Aceste documente permit verificarea existenței unor condamnări incompatibile cu exercitarea funcției și identificarea persoanelor înscrise în Registrul național automatizat privind infractorii sexuali.
Din păcate, uneori aceste documente sunt percepute ca simple formalități birocratice.
În realitate, ele reprezintă unul dintre cele mai importante mecanisme de prevenție existente în sistemul educațional.

4. Menținerea în funcție presupune verificare permanentă
Un element adesea trecut cu vederea este formularea utilizată de Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Atât pentru personalul didactic, cât și pentru personalul administrativ, regulamentul vorbește despre obligația prezentării documentelor necesare pentru „încadrarea și menținerea în funcție”. Această formulare nu este întâmplătoare. Ea demonstrează că legiuitorul nu urmărește doar filtrarea persoanelor la intrarea în sistem, ci și menținerea permanentă a standardelor de integritate pe întreaga durată a raportului de muncă.
Cu alte cuvinte, condiția trebuie să existe astăzi, mâine și peste zece ani, nu doar în ziua semnării contractului individual de muncă.

5. Ce se întâmplă dacă apare o incompatibilitate?
Reglementările sunt categorice.
Dacă, în urma verificărilor, se constată că persoana are antecedente penale pentru infracțiunile prevăzute de lege și nu a intervenit reabilitarea sau este înscrisă în Registrul infractorilor sexuali, aceasta pierde dreptul de a fi încadrată și este eliberată din funcție.
În cazul unităților de învățământ de stat, măsura este dispusă prin decizia directorului, în baza hotărârii consiliului de administrație, cu informarea inspectoratului școlar.
Nu este vorba despre o sancțiune disciplinară și nici despre o apreciere subiectivă a conducerii unității. Este efectul direct al legii.

6. O obligație de ordine publică
Din perspectivă juridică, aceste dispoziții au caracter de ordine publică.
Ele nu protejează interese individuale, ci interesul superior al copilului și siguranța comunității școlare.
Tocmai de aceea, unitățile de învățământ și inspectoratele școlare au obligația de a trata aceste verificări cu maximă seriozitate.
Uneori, cea mai importantă măsură de protecție nu este intervenția după producerea unui incident, ci verificarea atentă făcută înainte ca acel incident să devină posibil.
În educație, prevenția nu este doar o măsură administrativă. Este o datorie morală și legală față de copii.

7. Când neglijența devine infracțiune
În discuțiile despre cazierul judiciar și certificatul de integritate comportamentală, atenția este îndreptată aproape exclusiv asupra persoanei care dorește să se angajeze sau să își mențină funcția.
Există însă un aspect mai puțin cunoscut: legea sancționează penal și instituțiile sau persoanele responsabile care ignoră obligațiile de verificare.
Legea nr. 118/2019 privind Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor nu se limitează la stabilirea unor proceduri administrative. Ea instituie și sancțiuni penale pentru nerespectarea acestora.
Astfel, art. 21 alin. (1) prevede că nerespectarea obligațiilor stabilite de art. 12 alin. (1) și (2) constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Mai mult, art. 21 alin. (2) stabilește că nerespectarea prevederilor art. 18 de către persoanele responsabile din cadrul instituțiilor și entităților publice sau private constituie, de asemenea, infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Cu alte cuvinte, atunci când legea obligă o instituție să solicite și să verifice informațiile privind integritatea persoanelor care desfășoară activități ce implică relații directe cu minori, neîndeplinirea acestei obligații nu reprezintă doar o abatere administrativă sau managerială, ci poate atrage răspunderea penală a persoanelor responsabile.

8. O responsabilitate care nu poate fi delegată formal
Pentru directorii unităților de învățământ, pentru compartimentele de resurse umane și pentru persoanele care gestionează procedurile de angajare, mesajul legiuitorului este clar: verificarea integrității nu este o formalitate birocratică și nici o simplă operațiune de arhivare a unor documente.
Ea reprezintă o obligație legală instituită pentru protecția copiilor și a mediului educațional.
Într-un sistem în care interesul superior al copilului reprezintă principiu fundamental, statul nu sancționează doar persoana care a săvârșit fapta penală, ci și pe cei care, prin neglijență sau omisiune, permit accesul acesteia într-un mediu în care siguranța minorilor trebuie garantată.
De aceea, solicitarea cazierului judiciar și a certificatului de integritate comportamentală nu trebuie privită ca o sarcină administrativă incomodă, ci ca o componentă esențială a obligației de protecție pe care școala o are față de elevi.
În educație, verificarea integrității nu este doar o condiție de angajare. Este o obligație legală permanentă, iar ignorarea ei poate avea consecințe nu doar disciplinare sau administrative, ci chiar penale.

Bibliografie
1. Constituția României, republicată, cu accent pe dispozițiile privind protecția copilului și obligația autorităților publice de garantare a drepturilor fundamentale.
2. Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, republicată.
3. Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 5 iulie 2023, cu modificările și completările ulterioare.
4. Legea nr. 118/2019 privind Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor, precum și pentru completarea Legii nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, cu modificările și completările ulterioare.
5. Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
6. Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
7. Ordinul ministrului educației nr. 6695/2025 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar în anul școlar 2026–2027.
8. Ordinul ministrului educației nr. 5726/2024 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP).
9. Ordinul ministrului educației nr. 7495/2024 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar în anul școlar 2025–2026.
10. Ordinul ministrului educației nr. 6877/2023 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar în anul școlar 2024–2025.
11. Ordinul ministrului educației nr. 3511/2021 privind aprobarea Metodologiei pentru aplicarea mecanismului de alertă referitor la interzicerea de către instanțele judecătorești a dreptului unui cadru didactic de a desfășura activități legate de educarea și îngrijirea minorilor.

Webografie
• Portalul legislativ oficial al României – Legislație.just.ro
• Monitorul Oficial al României – Monitorul Oficial
• Ministerul Educației